Preţul unui televizor poate fi şi preţul cu care poţi cumpăra un copil. La doar câteva zeci de kilometri de Capitală, în localitatea Daia din judeţul Giurgiu, s-a dezvoltat o adevărată piaţă neagră a vânzărilor de copii. Doar băieţii au căutare, iar vârsta care-i tranformă în marfa perfectă este de cel mult un an. Romii cu "stare" din satul Sinteşti sunt cei care scot 400 – 500 de euro din buzunare pentru a cumpăra un copil.
Ciudatele tranzacţii au ajuns în atenţia Direcţiei de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei. Până şi primarul comunei Daia, Ionel Moroacă, este anchetat pentru că ar fi participat la o astfel de tranzacţie.
Conform obiceiurilor comunităţii rome, la nuntă, mireasa primeşte o zestre considerabilă din partea părinţilor, zestre care lipită la averea mirelui sporeste puterea familiei băiatului. Disperaţi că nevestele le nasc numai fete, romii din Sinteşti au găsit o cale mai simplă de a-şi proteja averile: cumpărarea de băieţi. Procedeul este cât se poate de simplu: romii se interesează de femeile sărace din comunele învecinate care urmează să nască. Le găsesc, negociază preţul şi, imediat după naşterea micuţilor, se prezintă împreună la un notar.
Aici încheie un act în care declară că au întreţinut relaţii sexuale cu acele femei iar în baza documentului obţin de la Primărie certificatul de naştere al copilului cu numele lor trecut la rubrica „tată”. În acest mod este ocolită atât procedura legală a adopţiei cât şi stabilirea tutelei. Există şi o explicaţie "filozofică" a acestui fenomen. Ea aparţine bulibaşei din Sinteşti.
Primarul din comuna Vidra, de care aparţine satul Sinteşti, ştie despre obiceiul romilor de a cumpăra băieţi.
Detaliile vânzării de copii sunt puse la punct cu mult înainte de naşterea acestora. Negocierile se poartă, de obicei, într-o cârciumă.
Filmul tranzacţiei este explicat în amănunt de o femeie care a luat parte la negocierile dintre romii bogati din Sintesti si câteva femei însărcinate din Daia. Aceasta susţine că informaţiile despre femeile însărcinate din sat erau date chiar de primar.
Floricica Breabăn şi-a vândut copilul fără să clipească. Cumnatul femeii spune că greutăţile au determinat-o să renunţe la băiat.
De regulă, aceste tranzacţii ilegale primesc girul autorităţilor, iar lipsa reclamantului duce la oprirea cercetărilor. Dacă cel care cumpără copilul declară în faţa notarului că a întreţinut relaţii sexuale cu mama naturală, acest fapt devine act valabil. Instituţiile statului iau act, în aceste cazuri, de paternitatea copilului, neputând sa mai faca vreo verificare suplimentară. Si asa, în lipsa reclamaţiei tatălui natural, procedura de adopţie este ocolită.
Folosind însă, tertipul declaraţiei notariale, cei care au făcut afacerea au ocolit Direcţia de Protecţiea Copilului. Spre deosebire de alte cazuri similare cunoscute în comunităţile de romi din jurul Capitalei, aici au apărut "bâlbâieli" în declaraţiile participanţilor la tranzacţie. În plus, de această dată, amestecul primarului este punctat şi de cei care cercetează cazul.
Nici actualul bărbat al Floricicăi nu e în stare să clarifice lucrurile. Nici măcar nu i se pare că afacerea cu copii reprezintă ceva ieşit din comun.
Primarul comunei Daia susţine că n-are nicio legătură cu această poveste. Cu toate că ofiţerii care se ocupă de dosarul vânzării copilului au disjuns cauza şi continuă să-l cerceteze pe primarul Moroacă pentru "eventuale infracţiuni sau complicitate la infracţiuni prevăzute de Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane".
Floricica n-a plecat, însă, prea departe. Am găsit-o câteva comune mai la vale, în Malu. Nu părea deloc afectată de amploarea pe care o luase povestea ei. Dealtfel dialogul pare rupt din context..
Despre cel cu care, conform declaraţiilor notariale, Floricica l-a conceput pe băiat, nu ştie mare lucru. Nu putem trece peste lipsa de inspiraţie de care au dat dovadă rromii din satul Sinteşti de-a lungul timpului. Astfel, cu mici excepţii, pe toţi îi cheamă Mihai Gheorghe! Mai puţin Bulibaşa, care este, însă, tot Mihai. Dar Ion.
Direcţiei de Protecţia Copilului Giurgiu nu i-a mai rămas, deci, decât un rol decorativ, de consiliere a mamei naturale. O formalitate în urma căreia, Floricica Breabăn urma să-şi dea seama de consecinţele gestului iresponsabil..
De la Serviciul de Stare Civilă, lucrurile se văd mult mai simplu. Nici aici nu se miră nimeni când vine vorba de vinderea mascată a unui copil, semn că rromilor din Sinteşti le-a mers vestea departe.
Se pare, însă, că această tranzacţie nu este singura de acest fel încheiată în zonă. Localnicii ştiu care sunt copii cumpăraţi în urmă cu mai mulţi ani.
Nicio autoritate nu-i poate opri pe ţiganii din Sinteşti să-şi cumpere moştenitori. Nici măcar Bulibaşa. Cuvântul lui, până de curând hotărâtor, a ajuns să fie luat în râs, în special de rromii tineri. Altădată o veritabilă instanţă pentru ei, Bulibaşa acceptă că vremea i-a trecut.
Localnicii, însă, s-au obişnuit să procedeze aşa. Ca orice obicei păgubos, e greu de vindecat. Apoi, o adopţie în toată regula ar presupune o anchetă socială. Rromii din Sinteşti, deşi au o stare materială foarte bună, nu pot dovedi cu acte în regulă că au din ce trăi. Atunci, preferă să ocolească legea. Au, însă, vecini care le condamnă apucăturile.
Bărbatul Floricicăi Breabăn nu vede în această afacere nimic anormal. E chiar indignat când ne vede la poarta lui..
Deci romii din Sinteşti sunt liberi să ocolească şi de-acum încolo procedurile legale de adopţie. Dacă Poliţia nu-i poate opri, Bulibaşa încă mai încearcă.
Un final, pe care l-am mai văzut de multe ori. Suntem asiguraţi de faptul că există legi. Chiar aşa: există legi?
