La 23 august 2015 se împlinesc 71 de ani de când România ieșea din alianța cu Puterile Axei (Germania, Italia și Japonia), declara încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților (Franța, Imperiul Rus, Marea Britanie, Italia și Statele Unite ale Americii) și declara război Germaniei naziste și Ungariei horthyste.
Începând din aceeași seară, Armata Română a trecut la lupta antifascistă. În perioada 23-28 august, lupte grele s-au dat pe Valea Prahovei, în porturile dunărene, în Dobrogea, Muntenia și Oltenia. Capitala a fost teatrul unor puternice lupte între forțele germane și trupele române. Lupte grele s-au dat la Școala superioară de Război, Prefectura din Ilfov, bariera Rahova, pădurile Băneasa și Otopeni. În urma operațiunilor militare au fost capturați 6.700 de militari germani, dintre care șapte generali și 358 de ofițeri. La 28 august, Bucureștii erau eliberați prin forțe proprii.
Semnarea Convenției de armistițiu a avut loc, la Moscova, la 12 septembrie 1944, care declara România o țară înfrântă în război, consacra anexiunile sovietice din 28 iunie 1940 și impunea plata unor despăgubiri de război către URSS, în valoare de 300 milioane de dolari, urmând a fi achitate în decurs de șase ani, în produse petrolifere, lemnoase etc. A fost declarat nul Arbitrajul de la Viena ''Transilvania sau cea mai mare parte a ei'' revenind României.
Prin eliberarea orașelor Carei și Satu Mare, la 25 octombrie 1944, s-a încheiat eliberarea întregului teritoriu transilvan.
În cursul războiului din Est, Armata română a suferit pierderi de 624.740 militari (din care 71.585 morți, 243. 622 răniți și bolnavi, 309.533 dispăruți).
Participarea României la războiul antifascist a continuat până la 12 mai 1945, perioadă în care ostașii români, în cooperare cu armata sovietică, au luptat pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei.
23 august, ziua confiscată de comuniști
Fiecare zi de 23 august era sărbătorită cu mare fast comunist, cu demonstraţii impresionante în întreaga ţară, dedicate în special cuplului Ceauşescu. Defilări, programe artistice, milioane de oameni mobilizați pentru a sărbători obligatoriu ziua de 23 august. Totul, sub ochii conducătorului mult iubit. „Această sărbătoare a fost încărcată de butaforie în cei peste 40 de ani, însă e evident că ea nu a trezit niciun fel de emoție. Pentru că dincolo de clișeizarea artistică, ridicolul este cel care înconjura această sărbătoare, mai ales în anii 80”, subliniază Andrei Muraru. „Dar mergeai, făceai act de prezență acolo, te vedea șeful cadrelor, lucrai undeva și pe urmă te făceai nevăzut. Mulți oameni plecau. Alții mergeau la pădure, la un mic, la o bere, un grătar, asta era. Dar nu, nu avea o mare, mare semnificație de fapt”, explică Dinu Zamfirescu.
Sărbătoarea de la 23 August, umflată de la an la an de regimul comunist, este astăzi uitată. „23 august a devenit o uriașă minciună pe care s-a întemeiat regimul comunist, pentru că, de fapt, principala contribuție a comunștilor din România în august 1944 este predarea către autoritățile sovietice a mareșalului Ion Antonescu. Partidul Comunist din România și-a datorat ascensiunea unui factor numit URSS și ocupației militare”, consemnează istoricii.
