Oameni uitați în sărăcie. Drama românilor umiliți de aleși

Unul dintre ei primește 470 de lei pe lună, fără niciun sprijin de la autorități, iar altul doarme sub cerul liber.

470 lei pe lună, zero sprijin: „Poate mă găsiți mort aici!”

„Am avut o boală arterită ...de 3 ani am suferit cu ea. A fost pandemia, nu am putut să mă duc, la spital mi-a fost frică și nici doctorul nu m-a lăsat... și când m-am dus a fost prea târziu. Mi l-a tăiat, mi-a tăiat piciorul drept de sus.

Nu am stabilitate în el deloc, nu mă crede nimeni.”, spune omul plângând.

„Ăsta e ajutorul! Gradul 2 cu drept de muncă, oare om de 75 de ani, ai mei, mai sunt bun de muncă? Am și hernie de disc la coloană. Abia ma târâi de aici colo, aici mă sui târâș.

M-a dat pe mâna la un asistent social care vine de la Iași, m-a dus pe la comisii, acolo m-a lepădat.

Am fost internat în spital cu alte boli de 4 ori până acum anul ăsta, de 4 ori, ultima data am venit acu.

Sufăr până când voi muri, poate ma găsiți mort aici. Casele sunt pustii toate, a plecat lumea in străinătate.

Afară dorm, nu mă duc în casă că mă mănâncă șobolanii. Aici dorm, în BCA-urile astea.

Dacă ar fi cineva cu suflet să mă ajute și pe mine ...să îmi dea și mie un pulover, un ban să am și eu de plătit lumina.

Dacă se poate să mi dea și mie un căruț cineva... că m-am săturat să stau aici... că m-am plictisit de singurătate.

Chiar și la domnul președinte al României să ajungă... să vadă și el cum trăim. Nu avem nimic...se urcă șobolanii pe mine.”, spune bărbatul.