Strâns uniți în jurul conducătorului iubit, la fel ca pe vremea PCR, baronii PSD l-au executat la foc automat pe Valeriu Zgonea. Cu unanimitate de voturi pentru excludere, numărul doi din partid nu a apucat să mai spună decât atât: ,,În loc să plece Dragnea, plec eu”.
Mare adevăr a grăit domnul Zgonea. Dar cui i-a păsat? După mai bine de 20 de ani în PSD, Zgonea se aștepta la un alt deznodământ? Mă umflă râsul. Nu pot să cred că este atât de naiv.
În PSD, la fel ca și în alte partide mari de pe scena politică românească, s-au schimbat doar șefii. Nimic altceva…Au plecat unii, au venit alții, după bunul plac al baronilor. Metehnele s-au păstrat, unele dintre ele căpătând dimensiuni endemice. Dovadă sutele de dosare instrumentate de DNA care vizează foști și actuali demnitari de la cel mai înalt nivel. Sau oferta electorală din acest an în care regăsești parlamentari, primari în exerciţiu, suspendaţi sau demisionari, urmăriţi penal în dosare de corupţie.
Revenind însă la domnul Zgonea, simt nevoia să adaug că am anticipat decapitarea sa încă din ziua în care acesta s-a poziționat împotriva curentului. Inițial, am crezut că mizează pe o lovitură de palat și că are măcar un as în mânecă, dar m-am înșelat. Omul a venit câine surd la vânătoare, adică fără nici un plan. Ce putea să iasă de aici? În fine, este treaba domniei sale. Are timp să se gândească la ce a făcut și la ce va face.
Un singur lucru este însă cert. Nu principiile l-au făcut pe domul Zgonea să se arunce cu capul înainte, ci mai degrabă slăbiciunile.
