Un om al credinței și al înțelepciunii
Sfântul Pavel s-a născut în Tesalonic și a fost, la început, secretar și diacon al Sfântului Alexandru, patriarhul Constantinopolului. Potrivit tradiției, înainte de a trece la Domnul, Sfântul Alexandru a fost întrebat pe cine ar dori să lase urmaș pe scaunul patriarhal. Răspunsul său a fost unul hotărât:
„De vreți bărbat dumnezeiesc și înțelept, care să vă învețe adevărul și să lumineze prin virtuțile sale, alegeți-l pe Pavel.”
Astfel, după moartea patriarhului Alexandru, Pavel a fost ales patriarh al Constantinopolului. Însă noul conducător al Bisericii avea să întâmpine o opoziție puternică.
Prigonit pentru credința sa
În acea vreme, Imperiul Bizantin era tulburat de erezia ariană, care nega divinitatea lui Hristos. Împăratul Constantiu al II-lea, susținător al arienilor, l-a îndepărtat pe Sfântul Pavel din scaunul patriarhal. Forțat să plece din Constantinopol, el s-a refugiat la Roma, unde s-a întâlnit cu un alt mare apărător al credinței ortodoxe – Sfântul Atanasie cel Mare, și el exilat din cauza aceleiași persecuții religioase.
La scurt timp, împăratul apusean Constantin al II-lea, fratele lui Constantiu, a intervenit și a cerut ca Pavel să fie repus în funcție. Totuși, după moartea lui Constantin, patriarhul a fost din nou exilat, de data aceasta la Cucuzon, în Armenia.
Potrivit surselor bisericești, în timpul exilului, Sfântul Pavel și-a continuat neclintit slujirea. Însă, în timp ce oficia Sfânta Liturghie, a fost ucis de arieni – sugrumat cu propriul său omofor, simbolul slujirii sale arhierești. Moartea sa a fost văzută ca o mărturisire supremă a credinței în Hristos, motiv pentru care Biserica i-a dat numele de „Mărturisitorul”.
Cinstirea Sfântului Pavel de-a lungul vremii
După urcarea pe tron a împăratului Teodosie cel Mare, moaștele Sfântului Pavel au fost aduse cu cinste la Constantinopol, pentru a fi așezate într-o biserică special ridicată în cinstea sa. Mai târziu, în 1236, relicvele au fost mutate la Veneția, unde se păstrează și astăzi.
Credincioșii îl cinstesc pe Sfântul Pavel Mărturisitorul ca pe un model de statornicie în credință și un simbol al curajului în fața prigoanei.
