Ortodoxe
Mutarea moaştelor Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul; Sf. Cuv. Dorotei şi Dositei
Greco-catolice
Aducerea moaştelor Sf. Maxim Mărturisitorul la Constantinopol
Romano-catolice
Ss. Ponţian, pp. m. şi Hipolit, pr. m.; Ioan Berchmans, student
Mutarea moaştelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul este pomenită în calendarul creştin ortodox în 13 august. Sfântul Maxim Mărturisitorul este sărbătorit de Biserică şi în ziua de 21 ianuarie.
Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul s-a născut la Constantinopol, într-o familie aristocratică. A deţinut slujba de secretar imperial în vremea împăratului Eraclie (610-641).
Sfântul Maxim se numără între acei mărturisitori care au apărat dreapta credinţă în faţa marilor erezii ce-au tulburat Biserica. S-a aflat în fruntea luptei împotriva ereziei monotelite, susţinută de patriarhii Constantinopolului care s-au succedat în acea vreme şi de însuşi împăratul Eraclie. Din acest motiv a părăsit palatul imperial şi s-a retras la Mănăstirea Chrysopolis (Scutari), aproape de Constantinopol, unde a îmbrăcat haina monahală.
Erezia monotelită considera că în Iisus Hristos nu a existat şi o voinţă umană, ci numai una divină, desfiinţând prin aceasta dogma Sfintei Treimi, potrivit Sfântului Maxim.
Sfânta Treime este adevărul fundamental al creştinismului, după care dumnezeirea sau esenţa lui Dumnezeu subzistă ca treime de persoane sau ipostasuri.
În anul 648, împăratul Constantin al II-lea (641-668), succesorul lui Eraclie, a emis un act, "Tipos", prin care impunea erezia monotelită, însă nu în mod direct ci prin interzicerea controverselor pe acest subiect.
Sfântul Maxim a respins documentul imperial şi, îndemnat de conştiinţă să mărturisească adevărul, a continuat propovăduirea adevăratei credinţe.
A fost arestat şi exilat în Tracia. După un timp a fost adus la Constantinopol pentru judecată, împreună cu doi ucenici Anastasie şi Anastasie apocrisiarul. Rămânând neînduplecaţi în mărturisirea dreptei credinţe, Sfântului Maxim şi primului ucenic, Anastasie, le-au fost tăiate limbile şi mâinile drepte şi au fost exilaţi pe viaţă în ţinuturile locuite de sciţi. Ucenicul Anastasie a murit pe drum, de multă suferinţă, iar Sfântul Maxim a murit după trei luni, în exil.
Monotelismul a fost condamnat la Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol, din 680-681. La acest sinod, în prezenţa împăratului, s-a publicat în mod solemn mărturisirea de credinţă care restaura adevărul în privinţa celor două firi al Mântuitorului Iisus Hristos "neamestecate şi neschimbate, neîmpărţite şi nedespărţite, precum şi neopuse una alteia, cea omenească urmând întru totul voinţei şi lucrării celei divine". Mărturisirea de credinţă alcătuită de cei 174 de episcopi participanţi a fost semnată de împăratul Constantin al IV-lea Pogonatul.
Cuviosul Maxim Mărturisitorul este unul dintre marii teologi ai Bisericii, autor a numeroase scrieri exegetice, ascetice şi dogmatice, multe dintre lucrările sale fiind introduse în culegerea de texte patristice "Filocalia".
