Documente prezentate de CNSAS arată că regimul Ceaușescu a transformat participarea la Jocurile Olimpice într-o operațiune de supraveghere extinsă, în care unul dintre membrii delegației era chiar ofițer al Securității, iar zeci de sportivi și tehnicieni erau folosiți ca informatori.
Între 28 iulie și 12 august 1984, la Los Angeles avea loc cea de-a XXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară. România a fost una dintre puținele țări comuniste – alături de "nealiniata" Iugoslavie și de China – care nu s-au alăturat boicotului impus de URSS. În spatele deciziei politice, însă, Securitatea a pregătit minuțios deplasarea.
Din totalul de 303 persoane propuse să facă parte din delegație, 54 erau informatori, iar planul prevedea recrutarea altor 9 pe durata competiției, arată documentele prezentate de Consiliul Național pentru Studirea Arhivelor Securității.
Documentele detaliază distribuția informatorilor pe discipline:
- Caiac-canoe și lupte: câte 6 informatori
- Gimnastică și lupte: câte 5
- Box, handbal, scrimă, tir: câte 4
- Atletism, haltere, judo: câte 3
- Înot: 1
- 6 informatori proveneau din „suprastructură” – cel mai probabil tehnicieni, medici sau membri ai staffului administrativ.
În plus, unul dintre membrii delegației era ofițer al Securității, infiltrat oficial în echipă.
O delegație sportivă transformată într-un dispozitiv de control
Pentru regimul Ceaușescu, deplasarea în SUA – considerată „țară capitalistă ostilă” – reprezenta un risc major de contacte necontrolate, cereri de azil sau „influențe ideologice”. De aceea, Securitatea a tratat Olimpiada ca pe o operațiune de contrainformații, cu rețele de supraveghere, rapoarte zilnice și monitorizarea strictă a sportivilor.
În 1984, România a obținut cel mai bun rezultat olimpic din istoria sa, cu 53 de medalii, dar nu trebuie trecut cu vederea faptul că cel puțin 2 superputeri sportive ale blocului sovietic - URSS și fostul RDG (Germania de Est) au absentat, pe fondul tensiunilor generate de Războiul Rece și a instabilității politice de la Kremlin.
