Tragedie în Iași: Un bărbat de 41 de ani și-a anunțat sinuciderea pe Facebook și a fost găsit mort a doua zi

O viață marcată de suferință

Vlad, jurist de profesie, se confrunta cu o povară emoțională și fizică copleșitoare. În urmă cu aproape doi ani, încercase să se sinucidă aruncându-se de la etajul 4 al blocului unde locuia alături de părinți. Deși a supraviețuit, acest gest extrem i-a schimbat viața radical, lăsându-l imobilizat într-un scaun cu rotile și obligându-l să treacă prin numeroase operații și sesiuni de recuperare.

Cu toate acestea, lupta sa continuă nu a reușit să-i aducă liniștea. Relația tensionată cu părinții săi și izolarea socială au contribuit la deteriorarea stării sale emoționale. Pe fondul conflictelor familiale, părinții săi obținuseră un ordin de protecție împotriva lui, amplificând sentimentul de abandon și disperare.

Mesajul de adio: o confesiune cutremurătoare

Pe 4 ianuarie, la ora 21, Vlad a publicat un mesaj intitulat „Moartea unui fost” pe Facebook, în care și-a detaliat viața, lupta cu dependența de alcool, dificultățile în relațiile interpersonale și dezamăgirile trăite. Mesajul său a fost un amestec de amintiri dureroase, resentimente și concluzii tragice despre viață.

„Nu am niciun gând să o iau de la capăt: am luptat destul,” a scris el, subliniind că pierduse orice dorință de a continua să se confrunte cu suferințele fizice și psihice care îl copleșeau.

„Moartea unui fost

Prolog

Am avut proasta inspirație de a spune adevărul brut idioților, insolenților, indolenților și impostorilor. Chiar dacă eram legat sufletește de ei/ele și nu purtam pică. Am avut norocul, și o gură de bere în plus, să nu mă intereseze de opiniile lor. Vorba proverbului spaniol, care spune să îmbraci «adevărul în cămașă albă», îmi căzuse de la inimă. În ultimii ani l-am dat pe o bere în plus.

Maturitatea

A fost tragică. Lucram sporadic și alegeam numai joburi cu ștaif, indiferent de salariu. Trebuia să respect «familia bună» din care proveneam. Alcoolul era omniprezent, căci așa voiam eu. La fel și xanaxul, și rivotrilul. A fost o alegere conștientă, a fost singurul remediu pentru a supraviețui vieții pe care o duceam. Deși am fost toată viața superprofesionist, la ultimul job, unde am fost promovat foarte repede, consider că am dat chix. Ziua abia vorbeam o boabă de engleză, însă când dădea soarele să apună… mă refugiam imediat după serviciu într-o sală de păcănele și trebuia să nimeresc, pe lângă mulți șeptari, pe cineva pe care să rog, în engleză, să-i dau sau să-mi dea o bere. Femeile de calitate au devenit o lipsă cruntă. Am fost incapabil să mai leg o relație. Faptul că la 40 de ani încă mai stăteam cu părinții, nu m-a ajutat. Deși mi-aș fi permis să închiriez o cameră oriunde, am considerat că e mai bine să stau lângă ei, să-i ajut… Și așa, femeile din viața mea au devenit o prezență plătită. Cu foarte multe dintre ele doar am discutat, am râs și am visat. Ele, cu visele lor, eu, cu ale mele, și cu râsul, amândoi. Pun cele de mai sus pe seama celor ce se poate numi HYBRIS-UL TINEREȚII.

Am știut că am o problemă mare cu alcoolul de prin facultate. Ca un personaj de Zola, m-am zbătut în mizerie. Părinții mei, ingineri, din care taică-meu foarte bun, se chinuiau să țină o cârciumă la țară și un bou la facultate privată, căci era de renume. M-am angajat, prima dată, legal, la o faimoasă pizzerie din Iași. Faimoasă, Da! Famiglia bună, Da! Cluburi bune, Da! Fete mișto, Da! Alcool…….. Oooo, Daaaa!

Atunci am avut și prima mea depresie și începutul luptei mele cu alcoolul. Nu m-au ajutat nici psihiatrii, nici psihologii, nici AA, nici «centrele» de detox, unde am stat câte o săptămână. Probabil și din cauza faptului că nu am vorbit despre copilăria mea. Că na, când ești dintr-o «familie bună», nu se cuvine să vorbești de rău, mai ales despre COPILĂRIA PERFECTĂ.

A fost plină de aventuri frumoase. Cu Roxana, Sergiu și Sorin, Dan, Ionică, Vlad, Vasile și toți ceilalți. Jocurile perfecte se nimereau zilnic. La ștrand, pe «tăpșan», hei… unde eram liber, găseam un joc.

Păcat că primul lucru care mi-l amintesc despre mama mea a fost cum mă lovea ca o nebună pentru că nu am mâncat un ou întreg, iar apoi a început să mă urmărească ca o nebună. Al doilea, când am descoperit că mi-a spart pușculița. Pe taică-meu l-am văzut prima dată când a fost așezat într-un fotoliu de către doi colegi de «serviciu».

EPILOG

Din motivele de mai sus, plus multe altele, am sperat să mor când am zburat în februarie 2023, de la

etajul 4, plin de pastile. Am rămas în scaun cu rotile, cu un tub de plastic insertat în penis. Cu astea m-am putut împăca. Am evoluat peste așteptări, pentru că am muncit ca un bou, cu oameni super «răi», dar profesioniști.

Din octombrie trebuia să merg în picioare, căci medicul mi-a recomandat orteze. Maică-mea mi-a spus că nu o interesează dacă stau în picioare au ba. Mai mult de atât, a pus-o pe prietena ei, Sultănica, să cheme poliția. Cum am fost încătușat cu mâinile la spate, cum am fost trântit într-o ambulanță cu mâinile sub cătușile în dreptul operației și cum am fost uitat încătușat în pat 50 de minute, îi las pe cei de la MAI să afle și să ia măsuri corespunzătoare. Sper să dea din alea cu daune pentru ONG-uri sponsorizate de ei…. eh..

La o săptămână după ce am ieșit din blestematul ăla de pavilion II Bărbați, a cerut taică-meu ordin de protecție și… evacuarea mea din casă! În căruț cu rotile, în mijlocul iernii. Vai de yahtul meu…

Teoretic, săptămâna viitoare ar trebui să o iau de la capăt cu o operație grea. Nu am nici un gând să o iau de la capăt: am luptat destul.

Mu** speciale:

Sultănica & Andi P******,

George și Carmen A*******,

96 % dintre polițiști,

80+ din asistentele și asistenții de la Socola,

100% din cei pe care v-am sunat, inclusiv Miora P***”, a fost mesajul postat de bărbat.

A doua zi, pe 5 ianuarie, polițiștii Secției nr. 3 din Iași au fost sesizați despre decesul unui bărbat în locuința sa. La fața locului, au identificat corpul neînsuflețit al lui Vlad. A fost deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă, iar o necropsie va stabili cauza exactă a decesului.