Doar că România reușește să acopere intern doar 36% din această nevoie, restul provenind din importuri masive.
Polonia, furnizorul surpriză care domină piața românească
Deși are o bază agricolă mai mică decât a noastră, Polonia a ajuns principalul exportator de unt către România. Țara vecină crește în prezent 6,2 milioane de vaci, în timp ce România are doar 1,8 milioane — de trei ori mai puține animale, ceea ce se reflectă direct în producția de lapte și derivate.
În cifre, situația arată astfel: România produce anual aproximativ 12.000 de tone de unt, în timp ce importurile depășesc 22.000 de tone, adică aproape dublu.
De ce nu producem mai mult unt în țară?
Explicațiile pentru dependența României de untul din import vin chiar din partea producătorilor locali. Aceștia spun că, deși folosesc exclusiv lapte românesc și au costuri mai ridicate, cererea pentru produsele lor există, însă piața este dominată de untul adus din afară, mult mai ieftin în ultimii ani. România nu a avut niciodată o tradiție puternică în producția de unt, iar importurile au fost mereu consistente. De regulă, untul ajunge în țară sub formă de blocuri mari, care sunt apoi procesate și ambalate local, în timp ce cantitățile care vin direct în pachete mici sunt reduse.
Importăm mult, producem puțin, consumăm constant
Modelul actual arată o piață în care cererea este stabilă, dar producția internă nu ține pasul. Importurile vin, de regulă, sub formă de blocuri mari de unt, care sunt apoi procesate și ambalate local, în timp ce producția autohtonă rămâne limitată de numărul redus de animale și de costurile ridicate ale procesării.
Remediile care combat oboseala de iarnă. Rețetele celor mai energizante băuturi naturale
