Copiii erau monitorizați de Poliție și considerați de mult timp elevi cu risc
Fosta directoare spune că adolescenții implicați în crimă se aflau de ani buni în atenția Poliției Locale, fiind incluși pe listele elevilor care necesitau supraveghere specială. Ea explică faptul că existau rapoarte întocmite periodic, în care erau trecute abaterile și motivele pentru care acești minori reprezentau un risc.
În ceea ce îl privește pe băiatul considerat autorul crimei, Fericean a descris, în cadrul unui interviu tv, un adolescent care reacționa impulsiv, se aprindea repede și interpreta orice observație ca pe o nedreptate. Mama lui avea aceeași atitudine, iar ori de câte ori era chemată la școală, ridica tonul și refuza să accepte că fiul ei greșise. Directoarea spune că încerca să o readucă la subiect, explicându-i că discuția vizează comportamentul propriului copil, nu al altora.
Despre celălalt adolescent, Fericean afirmă că existau semne clare că ceva nu era în regulă: băiatul venea la ore apatic, dormea cu capul pe bancă și avea ochii roșii, motiv pentru care a avertizat familia că ar putea exista suspiciuni de consum.
Profesorii se confruntau zilnic cu probleme: repetenție, abateri și lipsă totală de implicare
Fosta directoare spune că lucrul cu acești copii era extrem de dificil. Cei doi adolescenți de 15 ani nu mai erau elevii școlii, după ce repetaseră clasa a VI‑a de mai multe ori și fuseseră direcționați către programul „A doua șansă”. Elevul de 13 ani se afla la a doua repetenție și nu îndeplinea nici măcar cerințele minime.
Fericean povestește că profesorii erau nevoiți să intervină constant, iar ea rămânea în școală până târziu pentru a gestiona situațiile create de acești elevi. Toate abaterile erau consemnate în registrul disciplinar, iar nota la purtare le era redusă în mod repetat.
Familii destrămate și lipsa unui sprijin emoțional real
Un element comun în cazul tuturor celor trei adolescenți era absența părinților în primii ani de viață. Fosta directoare spune că mamele copiilor au lipsit din viața lor, iar responsabilitatea creșterii a căzut pe bunici sau mătuși, în timp ce părinții lucrau în străinătate.
Ea explică faptul că acești copii nu au beneficiat de un mediu familial stabil, ceea ce le-a afectat dezvoltarea emoțională. În plus, au crescut imitând comportamente văzute pe internet, având acces nelimitat la conținut nepotrivit vârstei lor.
Avertismente repetate, discuții cu autoritățile și rapoarte ignorate
Deși în școală nu a observat consum de droguri, Fericean spune că în comunitate existau semnale clare. Ea povestește că a avut discuții cu polițistul din localitate și cu primarul, în care a indicat nominal copiii care necesitau monitorizare specială. Cei trei adolescenți implicați în crimă se aflau pe această listă.
Periodic, la solicitarea Poliției Locale, directoarea întocmea rapoarte detaliate despre elevii considerați „problemă”, în care erau trecute numele lor și motivele pentru care necesitau supraveghere.
Un lanț de semnale ignorate care a dus la tragedie
Relatările fostei directoare arată un cumul de factori – lipsa părinților, probleme emoționale, indisciplină constantă, suspiciuni de consum, lipsa colaborării cu școala – care au fost semnalate în repetate rânduri, dar care nu au fost gestionate eficient la nivelul comunității.
