Această idee apare într-o lucrare publicată pe platforma arXiv de Muhammad Ghulam Khuwajah Khan, cercetător la Indian Institute of Technology. Autorul sugerează că vidul cosmic ar putea avea o proprietate numită vâscozitate de volum.
Ce înseamnă vâscozitatea în contextul spațiului
În mod obișnuit, vâscozitatea descrie cât de greu curge un lichid — diferența dintre apă și miere, de exemplu. În studiul lui Khan, conceptul este aplicat vidului însuși: o rezistență subtilă care apare atunci când spațiul se dilată.
Modelul standard al universului, pus la încercare
De zeci de ani, cosmologii folosesc modelul Lambda‑CDM pentru a explica evoluția universului. În această schemă, energia întunecată — forța misterioasă care accelerează expansiunea cosmică — este tratată ca o constantă, un fundal stabil numit constantă cosmologică, scrie LiveScience.
Datele colectate anul trecut de instrumentul DESI (Dark Energy Spectroscopic Instrument), instalat pe telescopul Mayall din Arizona, au ridicat însă semne de întrebare. Măsurătorile au arătat o discrepanță între predicțiile teoretice și viteza reală cu care galaxiile se îndepărtează unele de altele.
Ipoteza „fononilor spațiali”
Pentru a explica această diferență, Khan propune o analogie inspirată din fizica solidelor. În cristale, fononii reprezintă vibrațiile colective ale atomilor. Cercetătorul aplică această idee structurii spațiului, sugerând că ar putea exista vibrații longitudinale ale vidului — un fel de unde sonore ale spațiului — care generează un efect vâscos.
Aceste „fononi spațiali” ar crea o presiune internă ce încetinește ușor expansiunea universului, ajustând-o astfel încât să corespundă mai bine datelor DESI.
Universul privit ca un fluid vâscos
În acest scenariu, cosmosul nu se mai comportă ca un spațiu perfect neted, ci ca un fluid care opune rezistență atunci când se întinde. Pe măsură ce spațiul se dilată, vibrațiile interne ar produce un fel de frânare, un efect care ar putea explica diferențele observate între teorie și măsurători.
Studiul arată că acest model simplificat se potrivește cu o precizie remarcabilă datelor DESI, oferind o posibilă soluție la problemele ridicate de constanta cosmologică.
O idee promițătoare, dar încă speculativă
Autorul avertizează că ipoteza trebuie tratată cu prudență. Dacă energia întunecată ar avea într‑adevăr o componentă vâscoasă, ar fi nevoie de o schimbare fundamentală în modul în care înțelegem vidul cosmic. În plus, comunitatea științifică analizează încă datele DESI, iar concluziile definitive nu au fost trase.
Ce urmează pentru cosmologie
Răspunsurile vor veni în anii următori. Misiuni precum telescopul spațial Euclid și observațiile continue ale DESI vor furniza date esențiale pentru a verifica dacă aceste vibrații „fantomatice” ale spațiului sunt reale sau dacă universul este, totuși, la fel de neted cum am crezut până acum.
Tehnologia care „vede” prin pereți. Cum putem fi spionați de un aparat banal din propriile locuințe
