Filmul biografic "Coco avant Chanel" a fost lansat, miercuri, în Franţa şi Belgia, pe fondul disputei legate de interzicerea afişului de prezentare, care o înfăţişează pe actriţa Audrey Tautou într-o pijama de satin alb, cu o ţigară în mână, relatează presa franceză.
Regia
publicitară a Regiei Autonome de Transport din Paris (RATP) a interzis
afişul, care, din acest motiv, nu a primit autorizaţia de a fi postat
în mijloacele de transport pariziene, în baza legii Evin împotriva
tabacului. "Ţigara lui Coco Chanel a fost refuzată de Métrobus, cu
toate că, pentru ceilalţi afişori, ea nu ridică nicio problemă", a
declarat Olivier Snanoudj, director general al Warner France
- producătorul filmului.
Dintre
cele 5.800 de afişe produse în Franţa, cele 1.100 destinate metroului
şi autobuzelor pariziene au fost înlocuite cu alte două, în care Audrey
Tautou apare alături de alţi actori. "Pentru noi, însă, adevăratul afiş
este cel în care Coco Chanel fumează într-o postură naturală, care
traduce personalitatea ei puternică şi modernitatea ei", spune
Snanoudj.
În
replică, RATP afirmă că nu a făcut decât să aplice legea Evin, care
interzice orice publicitate, directă sau indirectă, pentru tabac.
Disputa
privind ţigara celebrei Coco Chanel este ce-a de-a doua polemică
publicitară pe care o cauzează Métrobus, după ce, săptămânile trecute,
a scos de pe afişul unei expoziţii a Cinematecii franceze consacrate
lui Jacques Tati celebra pipă a cineastului, înlocuind-o cu o moară de
vânt. Reprezentanţii Cinematecii s-au amuzat, calificând gestul drept
un "incident burlesc".
Însuşi
creatorul legii anti-tabac votată în 1991, Claude Evin, a criticat
suprimarea pipei. "Nu suntem în situaţia publicităţii indirecte, este
vorba aici de un patrimoniu cultural care se înscrie în cultura noastră
cinematografică", a argumentat Evin.
Filmul
biografic "Coco avant Chanel" vorbeşte despre parcursul prin viaţă al
unei fete abandonate într-un orfelinat, alături de sora ei, care îşi
aşteaptă tatăl în toate duminicile, iar acesta nu soseşte niciodată.
Până să devină celebra Coco Chanel, tinerei i se conturează diverse
portrete: o cântăreaţă cu voce slabă, înfruntând un public compus din
soldaţi, o mică croitoreasă, o curtezană care se îmbracă în cămăşile
amanţilor, o rebelă pe care convenţiile epocii o împiedică să respire.
În Franţa, cele mai multe dintre cronici sunt pesimiste, vorbind despre
o istorie romanţată, care ratează esenţialul, şi anume caracterul marii
creatoare de modă.
