Nicolae Ceuşescu nu avea conturi pentru că nu avea nevoie, este afirmaţia pe care a făcut-o fostul purtător de cuvânt al SRI. Pe 25 decembrie 1989, televizunea publică a difuzat un comunicat în care apărea un al cincilea punct al rechizitoriului Tribunalului de la Târgovişte, cu următorul conţinut: \"încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine\".
Nicolae Ulieru, fostul purtător de cuvânt al SRI, a declarat, în
cadrul emisiunii "Realitatea te priveşte", că Nicolae Ceauşescu nu a
avut conturi. Potrivit acestuia, fiind şeful statului şi comandantul
suprem al armatei, Ceauşescu avea acces la toate pârghiile importante
ale conducerii României, dar personal nu avea conturi "pentru că nu
avea nevoie".
"Sunt convins că niciun cont nu există, cu ştiinţa lui, în afara ţării", a spus, în cadrul aceleiaşi emisiuni, Mircea Opreanu.
Al cincilea punct
al rechizitoriului Tribunalului de la Târgovişte a apărut ca document
oficial în Monitorul Oficial.
"Operaţiunea de dezinformare cum că Nicolae Ceauşescu ar fi avut
conturi a fost făcută la câteva zile de la executarea soţilor Ceauşescu
de către Ion Iliescu, care a dat telefon la Televiziunea Română şi a
spus că, alături de cele patru puncte care au dus la condamnarea
soţilor Ceauşescu să fie adăugat un al cincilea, şi anume tentativa de
fugă a lui Ceauşescu cu un miliard de dolari. Acest al cincilea punct
al rechizitoriului Tribunalului de la Târgovişte a apărut ca document
oficial în Monitorul Oficial. Şi de aici o întreagă poveste cu
conturile lui Ceauşescu", a explicat Ulieru.
Potrivit fostului şef al SRI, întreaga activitate de câştigare a unor
fonduri în interesul ţării ar fi fost făcută "în mod compartimentat şi
secretizat, iar cel la care mergeau toate firele până la urmă era
generalul Stănculescu".
Acuzaţia a fost alimentată de o serie de reportaje care insistau pe
opulenţa în care trăiau soţii Ceauşescu, menţionându-se blănurile
extrem de scumpe din garderoba soţiei dictatorului, clanţele de aur,
mobilierul din lemn exotic şi altele.
Mircea Opreanu: Toţi banii din acele conturi externe
au fost redirecţionaţi
Potrivit declaraţiilor făcute la Realitatea TV de Mircea Opreanu, soţul
Zoiei Ceauşescu, în anul 1988, Nicolae Ceauşescu ar fi urmat să achite
o ultimă tranşă a datoriei externe. Banca Mondială a refuzat atunci să
primească tranşa pentru că nu avea ce face cu banii. Scadenţa era în
1989.
În acel moment, se pare că Ceauşescu a dat dispoziţie să se cumpere
aur pentru a mări rezerva de aur. Astfel, acei bani ai statului au fost
depuşi într-un cont în Elveţia. "Toţi banii din acele conturi externe
au fost redirecţionaţi şi către alte instituţii cum ar fi Armata", a
mai precizat Mircea Opreanu.
Un grup de experţi canadieni angajaţi de Guvernul României au încercat să dea de urma banilor lui Ceauşescu
În 1990, un grup de experţi canadieni angajaţi de Guvernul României au încercat să dea de urma banilor lui Ceauşescu, dar fără succes. De altfel, investigaţiile lor au fost oprite în mod nejustificat, "din dispoziţii superioare". Cu toate acestea, un documentar al televiziunii canadiene CBC, susţine un oficial elveţian, ar fi dat un indiciu sigur autorităţilor române în 1990, acesta ducând la "o bancă din Basel".
Unul dintre motivele reale pentru care cercetările au bătut pasul pe loc l-a constituit imposibilitatea de a pătrunde în tainele băncilor elveţiene. Recenta decizie a UBS poate trezi noi speranţe. Investigaţiile ar putea fi reluate. Nu ar fi exclus ca, odată dezvăluite tainele pe care bancherii elveţieni le păstrează o veşnicie întreaga viaţă, să iasă la iveală. Astfel, ar putea fi dezminţite şi concluziile Comisiei parlamentare special înfiinţate de Parlamentul României pe această temă. Din aceste concluzii reiese faptul că Nicolae Ceauşescu nu avea niciun motiv pentru care să depoziteze bani în străinătate, atâta vreme cât era convins că victoria socialismului este ireversibilă.
