Nicolae Ceușescu nu avea conturi pentru că nu avea nevoie, este afirmația pe care a făcut-o fostul purtător de cuvânt al SRI. Pe 25 decembrie 1989, televizunea publică a difuzat un comunicat în care apărea un al cincilea punct al rechizitoriului Tribunalului de la Târgoviște, cu următorul conținut: "încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine".
Nicolae Ulieru, fostul purtător de cuvânt al SRI, a declarat, în cadrul emisiunii "Realitatea te privește", că Nicolae Ceaușescu nu a avut conturi. Potrivit acestuia, fiind șeful statului și comandantul suprem al armatei, Ceaușescu avea acces la toate pârghiile importante ale conducerii României, dar personal nu avea conturi "pentru că nu avea nevoie".
"Sunt convins că niciun cont nu există, cu știința lui, în afara țării", a spus, în cadrul aceleiași emisiuni, Mircea Opreanu.
Al cincilea punct al rechizitoriului Tribunalului de la Târgoviște a apărut ca document oficial în Monitorul Oficial.
"Operațiunea de dezinformare cum că Nicolae Ceaușescu ar fi avut conturi a fost făcută la câteva zile de la executarea soților Ceaușescu de către Ion Iliescu, care a dat telefon la Televiziunea Română și a spus că, alături de cele patru puncte care au dus la condamnarea soților Ceaușescu să fie adăugat un al cincilea, și anume tentativa de fugă a lui Ceaușescu cu un miliard de dolari. Acest al cincilea punct al rechizitoriului Tribunalului de la Târgoviște a apărut ca document oficial în Monitorul Oficial. Și de aici o întreagă poveste cu conturile lui Ceaușescu", a explicat Ulieru.
Potrivit fostului șef al SRI, întreaga activitate de câștigare a unor fonduri în interesul țării ar fi fost făcută "în mod compartimentat și secretizat, iar cel la care mergeau toate firele până la urmă era generalul Stănculescu".
Acuzația a fost alimentată de o serie de reportaje care insistau pe opulența în care trăiau soții Ceaușescu, menționându-se blănurile extrem de scumpe din garderoba soției dictatorului, clanțele de aur, mobilierul din lemn exotic și altele.
Mircea Opreanu: Toți banii din acele conturi externe au fost redirecționați
Potrivit declarațiilor făcute la Realitatea TV de Mircea Opreanu, soțul Zoiei Ceaușescu, în anul 1988, Nicolae Ceaușescu ar fi urmat să achite o ultimă tranșă a datoriei externe. Banca Mondială a refuzat atunci să primească tranșa pentru că nu avea ce face cu banii. Scadența era în 1989.
În acel moment, se pare că Ceaușescu a dat dispoziție să se cumpere aur pentru a mări rezerva de aur. Astfel, acei bani ai statului au fost depuși într-un cont în Elveția. "Toți banii din acele conturi externe au fost redirecționați și către alte instituții cum ar fi Armata", a mai precizat Mircea Opreanu.
Un grup de experți canadieni angajați de Guvernul României au încercat să dea de urma banilor lui Ceaușescu
În 1990, un grup de experți canadieni angajați de Guvernul României au încercat să dea de urma banilor lui Ceaușescu, dar fără succes. De altfel, investigațiile lor au fost oprite în mod nejustificat, "din dispoziții superioare". Cu toate acestea, un documentar al televiziunii canadiene CBC, susține un oficial elvețian, ar fi dat un indiciu sigur autorităților române în 1990, acesta ducând la "o bancă din Basel".
Unul dintre motivele reale pentru care cercetările au bătut pasul pe loc l-a constituit imposibilitatea de a pătrunde în tainele băncilor elvețiene. Recenta decizie a UBS poate trezi noi speranțe. Investigațiile ar putea fi reluate. Nu ar fi exclus ca, odată dezvăluite tainele pe care bancherii elvețieni le păstrează o veșnicie întreaga viață, să iasă la iveală. Astfel, ar putea fi dezmințite și concluziile Comisiei parlamentare special înființate de Parlamentul României pe această temă. Din aceste concluzii reiese faptul că Nicolae Ceaușescu nu avea niciun motiv pentru care să depoziteze bani în străinătate, atâta vreme cât era convins că victoria socialismului este ireversibilă.
