Ionesco, celebrat puțin și tăcut într-o Românie pe care fiica dramaturgului o reneagă

Pe 26 noiembrie ar trebui aniversat centenarul Ionesco, ocazie cu care dramaturgul reintră și în atenția presei de specialitate. Un amplu articol apărut în octombrie în "Le Monde" îl vede pe Ionesco canonizat și din această pricină uitat. Considerat "unul dintre autorii francezi cei mai jucați în Franța și în întreaga lume", autorul decedat în 1994 primește din partea contemporanilor același tratament ca și alți autori clasicizați.

Theatre de la Huchette, o mică sală pariziană unde se jocă fără oprire "Cântăreața cheală" și "Lecția" în regia originală, din 1950, a lui Nicolas Bataille, a devenit, cu trecerea timpului, o curiozitate teatrală unde noii actori îi înlocuiesc pe cei vechi, o atracție turistică de același rang ca Louvre sau Turnul Eiffel. Le Monde crede că de uitarea dramaturgului care "dezbracă omul și îi arată cele mai primitive instincte" (Vladimir Jankelevitci) este vinovată și receptarea greșită a conflictului ideologic dintre Ionesco și un alt părinte al teatrului absurdului, Bertolt Brecht.

Pe lângă uitarea cu care se confruntă autorii canonizați, Ionesco nu poate fi sărbătorit în România și din cauza restricțiilor impuse de fiica sa, Marie-France. "Eugène Ionesco e jucat în România în continuare, așa cum e jucat și în Japonia și peste tot în lume, dar e jucat ca un autor francez care e tradus în limba țării respective. Eu nu mă opun ca piesele sale sa fie jucate, ci ma opun ca el sa fie recuperat ca scriitor român, ceea ce centenarul și festivitățile din România încearcă să facă. Tătal meu s-a născut în România, dar a vrut să fie și a fost un scriitor francez, chiar dacă nu și-a schimbat numele", argumenta fiica autorului.

Pentru a pune în scenă spectacolele lui Ionesco, teatrele din România trebui să-i solicite fiicei autorului aprobarea, lucru destul de dificil, după cum spun directorii de teatru. "Nu știu ce fac alte teatre, dar eu, ca director al Teatrului Național din București, am obținut de la doamna Ionesco aprobare pentru "Lecția", care se joacă la noi cu Horațiu Mălăiele. Cred, totuși, că centenarul Ionesco e destul de bine acoperit, la Festivalul Național de Teatru (FNT), de pildă, există un eveniment Ionesco, cu trei puneri în scenă ale piesei ", spune președintele Uniunii Teatrelor din România (UNITER), Ion Caramitru.

Într-adevăr, în programul FNT sunt trei montări ale "Cântăreței", dintre care cea în regia lui Jean Luc Lagarce, producție a Cie Les Intempestifs din Besancon, Franța, a avut loc chiar în deschiderea festivalului, pe 30 octombrie. Celelalte două spectacole cu celebra piesă Cântareața cheală sunt producții ale Teatrului Național din Cluj – regia Tompa Gabor, respectiv Teatrul German de Stat din Timișoara – regia Alexandru Dabija. Cel de al doilea spectacol vine la București cu sprijinul Ambasadei Germaniei în România și este prezentat în cadrul Zilelor Culturii Germane.

În afară de cele trei variante ale "Cântăreței", evenimentul Ionesco mai înseamnă o lansare de carte, "Teatrul absurdului" scrisă în 1962 de Martin Esslin și reluarea adaptărilor radiofonice făcute de Radio România Cultural.

Directorul Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, Constantin Chiriac, explică, pentru NewsIn, de ce Eugène Ionesco este atât de puțin vizibil în acest an aniversar, în condițiile în care Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu pune în scenă piesa "Rinocerii" și adaptări ale pieselor ionesciene în cadrul școlii de teatru, însă nu organizează evenimente de amploare sau serbări Ionesco, nici reprezentații în străinătate.

"Am primit o invitație pentru a juca la festivaluri din străinătate, însă știind de opozițiile cu care s-au confruntat alte teatre românești am decis să orientăm bugetul respectiv, mai ales în această perioadă de criză, spre alte evenimente de acest fel. În plus, noi avem proiecte pentru următorii zece ani, am avut 22 de turnee anul acesta, nu ne permitem să ne implicăm în scandaluri politice fără sens. De altfel, cam asta este atitudinea teatrelor românești, fiecare s-a descurcat să pună în scenă o piesă, măcar atât. Este păcat de acest autor atât de valoros, dar nu avem ce face. Am încercat să îi sărbătorim pe marele dramaturg la Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu, care este cel mai mare din țară și al treilea ca importanță din lume, după Edinburgh și Avignon, însă ne-am confruntat cu o opoziție tacită de sorginte politică. Este nedrept ca în anul Ionesco, când toată lumea, la inițiativa Unesco, îl sărbătorește pe autor, noi să nu o putem face", spune directorul Teatrului din Sibiu, Constantin Chiriac.

Dacă pe alocuri teatrele românești au reușit să mai obțină câte o aprobare pentru piesele scurte, Teatrul Național din Craiova, de pildă, pune "Scaunele", Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galați pune "Lecția", la nuvele, de pildă, regizorii nu se aventurează. Acestea sunt aduse pe scenele românești mai mult prin bunăvoința institutelor culturale străine.

Centrul Cultural Francez din Iași, bunăoară, aduce, săptămâna aceasta, spectacolul "Rinocerii", o producție cu un singur personaj a Théatre de la Fronde, în regia și interpretarea lui Jean Marie Sirgue. Spectacolul, metaforă a instăurării totalitarismului în zorii celui de-al Doilea Război Mondial, a fost creat pe 5 iulie 1996 în cadrul Festivalului de la Almada, din Portugalia, după o nuvelă a lui Eugène Ionesco, publicată în 1957. Regizorul Jean-Marie Sirgue a ales să monteze în întregime nuvela "Rinocerii" și să-i adauge ultima scenă a celebrei piese.

O altă abordare a lui Ionesco la aniversarea a 100 de ani de la nașterea dramaturgului, a încercat, în această vară, Teatrul de Balet din Sibiu, care a pus în scenă trei dintre cele mai cunoscute piese ale dramaturgului "Lecția", "Scaunele" și "Rinocerii", în coregrafia Monicăi Fotescu-Uta.