Secretul barajului Vidraru. Partea nevăzută a construcției pe care turiștii nu au cum să o observe

Dincolo de lacul uriaș, coronamentul de beton și priveliștile impresionante, în interiorul muntelui se află o lume complet ascunsă publicului: zeci de kilometri de galerii, tuneluri, puțuri verticale și instalații subterane create pentru a transforma forța apei în energie electrică.

Muntele a fost transformat într-un mecanism gigantic

O postare publicată de pagina „Curiozități și Mistere” readuce în atenție partea nevăzută a amenajării hidroenergetice de la Vidraru și explică faptul că muntele nu a fost doar decorul construcției, ci chiar o componentă esențială a întregului sistem.

Pentru ca apa să poată fi controlată și direcționată către turbine, inginerii nu s-au limitat la ridicarea barajului. A fost nevoie de săparea unor galerii uriașe, a unor tuneluri tehnice și a unor camere subterane ascunse în stâncă.

Astfel, întreaga zonă a devenit un mecanism hidroenergetic uriaș construit în interiorul muntelui.

Ani întregi de muncă în subteran

Potrivit relatări, lucrările desfășurate în munte au fost extrem de dificile și au presupus mult mai mult decât simpla excavare a rocii.

Inginerii și muncitorii au trebuit să analizeze permanent comportamentul stâncii, infiltrațiile și presiunea apei. Fiecare metru de galerie necesita măsurători precise, consolidări și sisteme de aerisire.

În subteran, condițiile de lucru erau dure: zgomot continuu, lumină redusă și activitate desfășurată la mare adâncime.

Tocmai această parte ascunsă a proiectului este considerată și astăzi una dintre cele mai impresionante realizări inginerești ale României.

Zeci de kilometri de galerii ascunse în stâncă

Construcția amenajării hidroenergetice Vidraru a început în 1960 și a fost finalizată după aproximativ cinci ani și jumătate. Hidrocentrala a intrat în funcțiune în 1966.

La momentul inaugurării, Vidraru era considerat al cincilea cel mai mare baraj din Europa și al nouălea din lume între construcțiile similare.

Partea nevăzută a proiectului a implicat lucrări uriașe în subteran

În timpul construcției au fost forați aproximativ 42 de kilometri de galerii și au fost excavați aproape 1,8 milioane de metri cubi de rocă, dintre care aproximativ un milion de metri cubi direct în subteran.

Astăzi, majoritatea turiștilor fotografiază lacul și barajul fără să știe că sub munți există o adevărată rețea tehnică prin care apa este captată, dirijată și transformată în energie.

Centrala ascunsă la peste 100 de metri sub pământ

Una dintre cele mai spectaculoase componente ale întregii amenajări este centrala hidroelectrică subterană, construită la peste 100 de metri sub albia râului Argeș.

Acolo sunt amplasate turbinele și generatoarele care produc energie electrică folosind presiunea apei.

Accesul către instalațiile principale se face printr-un puț vertical și prin galerii lungi săpate în stâncă. Tot prin aceste spații au fost transportate și echipamentele uriașe necesare funcționării centralei.

Amenajarea hidroenergetică include o galerie principală de aducțiune, un castel de echilibru, un puț forțat vertical, centrala subterană și o galerie de fugă.

Sistemul permite inclusiv captarea apei din bazinele învecinate prin zece captări secundare și galerii subterane care însumează aproximativ 29 de kilometri.

Lacul uriaș și energia produsă la Vidraru

Lacul Vidraru are un volum total de aproximativ 465 de milioane de metri cubi de apă și o lungime de aproximativ 14 kilometri.

Hidrocentrala are o capacitate instalată de aproximativ 200 MW și poate produce în jur de 400 GWh anual.

Datele publicate de Ministerul Energiei arată că centrala subterană reprezintă una dintre cele mai spectaculoase componente tehnice realizate vreodată în România în domeniul hidroenergetic.

Barajul care a trecut și testul cutremurului din 1977

Postarea publicată de „Curiozități și Mistere” amintește și rezistența impresionantă a sistemului construit în interiorul muntelui.

În 1974, una dintre galerii s-a rupt, iar o parte a masivului muntos a fost afectată. Ulterior au fost efectuate lucrări ample de consolidare, iar amenajarea a fost salvată.

Câțiva ani mai târziu, întreaga structură a rezistat fără avarii majore și cutremurului devastator din 1977, performanță considerată și astăzi o dovadă a nivelului tehnic la care au lucrat inginerii implicați în proiectul Vidraru.