O echipă de cercetători din Italia propune o perspectivă surprinzătoare asupra modului în care funcționează conștiința umană. Potrivit acestora, câmpurile electromagnetice care există atât în corpul nostru, cât și în mediul înconjurător ar putea avea un rol mult mai important decât se credea până acum, influențând felul în care percepem lumea și chiar modul în care interacționăm cu alte persoane.
Teoria nu încearcă să înlocuiască explicațiile actuale privind conștiința, ci să creeze o legătură între cunoștințele deja existente din biologia membranelor, neuroștiințe și electromagnetism.
Energia electromagnetică, „lipiciul” invizibil care ne ține corpul împreună
Corpul uman este alcătuit în proporție de aproximativ 60% din apă, iar atomii care formează moleculele de apă sunt menținuți împreună prin energia electromagnetică. Fără această energie, structura organismului nu ar putea exista.
Cercetătorii susțin însă că influența câmpurilor electromagnetice nu se oprește la limitele corpului. Acestea se extind în mediul înconjurător, iar oamenii fac parte dintr-o rețea energetică mult mai amplă, care include întreaga planetă.
Anestezistul Marco Cavaglià, MD, PhD, cercetătorul Tommaso Firaux și colaboratorii lor de la Universitatea Politehnică din Torino consideră că această rețea ar putea explica inclusiv anumite fenomene greu de descris prin teoriile clasice, cum ar fi sentimentul unei conexiuni imediate cu o persoană abia cunoscută.
Oamenii ar funcționa asemănător unor antene
Autorii studiului compară creierul uman cu un aparat radio capabil să recepționeze și să proceseze semnale invizibile.
Ei explică faptul că undele electromagnetice există permanent în jurul nostru, chiar dacă nu pot fi observate cu ochiul liber. Situația este asemănătoare cu funcționarea unui radio: într-o încăpere nu pot fi văzute undele care transportă muzica, însă, odată ce aparatul este acordat pe frecvența potrivită, semnalul devine audibil.
Potrivit cercetătorilor, oamenii pot funcționa într-un mod asemănător, „acordându-se” la anumite frecvențe energetice.
De ce ne place sau ne displace cineva din prima clipă
În viziunea echipei de cercetare, atunci când două persoane au unde energetice cu amplitudini și frecvențe compatibile, acestea intră într-o stare de rezonanță.
În această situație, semnalele lor se aliniază și se amplifică reciproc.
În schimb, dacă frecvențele sunt diferite, apare fenomenul de disonanță, iar interacțiunea devine mai dificilă, la fel cum două posturi de radio recepționate simultan produc un sunet confuz.
„Așa că, de aceea putem fie să rezonăm, fie să ne urâm de la prima vedere," spune Cavaglià. „Depinde de domeniul în care ne exprimăm."
Explicația din spatele emoțiilor trăite în mulțime
Cercetătorii cred că aceeași teorie poate explica și ceea ce sociologii numesc rezonanță colectivă.
La concerte, competiții sportive sau ceremonii funerare, oameni care nu se cunosc ajung adesea să trăiască emoții foarte asemănătoare.
Tommaso Firaux spune că acest lucru este favorizat de expunerea simultană la aceleași elemente.
„Participanții sunt toți expuși la aceleași inputuri structurate: muzică, cântări, mișcare sincronizată, emoție comună, atenție concentrată."
Potrivit cercetătorului, aceste elemente nu au doar o componentă simbolică, ci produc și efecte fiziologice, influențând respirația, ritmul cardiac, activitatea neuronală și starea emoțională.
Atunci când un număr mare de persoane este expus aceluiași ritm și aceleiași direcții emoționale, procesele lor interne pot începe să se sincronizeze.
Firaux amintește că în cercetările din domeniul neuroștiințelor au fost identificate forme de sincronizare între activitatea cerebrală a mai multor persoane.
Prin utilizarea unor tehnici precum hiperscanarea, cercetătorii au observat că activitatea creierului poate deveni mai sincronizată atunci când indivizii trec împreună prin aceeași experiență.
Din perspectiva noii teorii, această rezonanță colectivă ar reprezenta o aliniere temporară a tiparelor de energie și informație dintre mai multe creiere și corpuri.
Autorii studiului descriu fenomenul ca pe apariția unui „atractor comun”, generat atunci când mai mulți indivizi sunt expuși aceluiași mediu structurat.
Diferența esențială dintre un radio și creierul uman
Deși analogia cu aparatul radio este utilă pentru explicarea mecanismului propus, cercetătorii subliniază că există o diferență fundamentală.
Un radio nu este influențat de informațiile pe care le redă și nu dezvoltă conștiință în urma recepționării semnalelor.
Creierul uman, în schimb, procesează permanent informațiile primite și le transformă în experiențe personale.
„Odată ce ai memorie, limbaj și auto-monitorizare, creierul începe să construiască o „poveste semantică," o explicație coerentă a ceea ce se întâmplă și cine sunt „eu," spune Firaux. „Așadar, putem considera creierul ca interacționând constant cu ritmuri-interne și externe-iar rezultatul depinde de faptul dacă sistemul cade în tipare stabile și coerente sau instabile și zgomotoase."
Potrivit cercetătorilor, această perspectivă sugerează că identitatea și conștiința ar putea fi influențate, în timp, de o forță invizibilă care acționează permanent asupra fiecăruia dintre noi, prin interacțiunea continuă cu câmpurile electromagnetice din mediul înconjurător.
