Faptele: mită, evaziune și protecție de la vârf
În urmă cu câțiva ani, Dragoș Atanasiu a fost prins cu mâța-n sac. O firmă din grupul său controla sume importante care nu fuseseră declarate, iar în urma unui control ANAF s-a constatat o evaziune fiscală clară. În loc să suporte rigorile legii, a ales varianta cunoscută deja din manualul clientelei politice: a dat mită.
Mită către cine? Către o doamnă cu rang înalt din ANAF, direct conectată la Mirela Călugăreanu, actuala președintă a Curții de Conturi a României. Așadar, avem un cerc închis: evaziune fiscală, mită pentru acoperirea urmelor, protecție instituțională pentru autorul infracțiunii și, ca bonus, ascensiune politică. Așa arată noua elită morală a statului român.
Client al binomului Coldea-Dumbravă
Cazul Atanasiu nu ar fi fost posibil fără binecunoscuta rețea de protecție care a dominat România ultimelor două decenii: binomul Coldea–Dumbravă. Fostul general SRI și fostul șef operativ al Justiției din cadrul ICCJ nu doar că au dirijat cariere politice, dar au și „rezolvat” dosare – unele clasate, altele amânate, altele îngropate.
Dragoș Atanasiu a fost clientul privilegiat al acestui binom, protejat de dosare, ținut departe de anchetele DNA și promovat politic prin mecanismele de influență pe care binomul le controla: procurori, judecători, ofițeri acoperiți, jurnaliști de casă. Așa a ajuns astăzi să pozeze în „reformator” un om care, în orice țară civilizată, ar fi fost anchetat penal și condamnat pentru fapte de corupție și evaziune fiscală.
Premierul Bolojan, complice tăcut al unui sistem mafiot
Faptul că premierul Ilie Bolojan îl păstrează pe Atanasiu în funcția de vicepremier, în ciuda informațiilor bine cunoscute despre trecutul acestuia, îl face complice moral și politic. Nu mai vorbim despre un accident de parcurs, ci despre o decizie conștientă de a ține în Guvern un infractor cu protecție instituțională.
Ilie Bolojan, care se vrea un simbol al eficienței și curățeniei în administrație, dovedește că este selectiv cu etica. Pentru adversari, toleranță zero. Pentru complici, totul se iartă. Întrebarea e simplă: ce anume îi leagă pe Bolojan și Atanasiu? Ce știe vicepremierul despre mecanismele prin care actualul premier a ajuns la putere?
Curtea de Conturi – instituția care protejează, nu controlează
În mod ironic, faptele comise de Atanasiu au fost mușamalizate de o structură care astăzi ar trebui să vegheze la corectitudinea financiară a statului: Curtea de Conturi, condusă de Mirela Călugăreanu, fostă șefă a ANAF și protector al rețelei prin care s-a spălat dosarul penal al lui Atanasiu.
De la acea poziție, Călugăreanu a reușit să blocheze orice tentativă de control real asupra rețelei de influență care operează în ANAF și în sistemul fiscal. Astăzi, în calitate de președintă a Curții de Conturi, ea garantează că nimeni nu va cere socoteală pentru tunurile fiscale ale clientelei politice.
Atanasiu nu este un reformator. Este un instrument. Un executant. Un om cu dosar și cu păpușari.
Adevărul este că Atanasiu nu are nici expertiza, nici probitatea morală să ocupe o funcție publică. Tot ce are este o rețea. O rețea care i-a șters trecutul, i-a spălat imaginea și i-a deschis ușile guvernării. Este omul perfect pentru planul Bolojan–PNL–PSD: un tehnocrat de carton, util în vânzarea reformei către Bruxelles, dar controlabil până la ultima virgulă.
Ce ar fi normal să se întâmple
1.Demiterea imediată a vicepremierului Atanasiu, cu sesizarea Parchetului pentru reluarea anchetei în cazul evaziunii și mitei acordate în perioada controlului ANAF.
2.Audierea publică a Mirelei Călugăreanu în Parlament pentru a da explicații în legătură cu legăturile sale directe cu funcționara ANAF implicată în mușamalizarea cazului.
3.Anchetă parlamentară privind influența binomului Coldea–Dumbravă în promovările guvernamentale, inclusiv în cazul numirii lui Atanasiu.
Dar asta nu se va întâmpla. Pentru că toți se știu. Și toți se tem.
Așa funcționează România reală. Unde infractorii devin reformatori, iar reformatorii adevărați sunt izolați. Unde șpaga e monedă de schimb pentru funcții guvernamentale, iar protecția instituțională e garantată de rețele invizibile.
Și în tot acest peisaj, Ilie Bolojan ne vorbește despre moralitate, eficiență și reformă. Nu, domnule prim-ministru. Când îți ții un infractor fiscal în Guvern, nu mai vorbești de reformă. Vorbești despre șantaj, complicitate, ipocrizie.
Dacă nu-l demiteți, luați-l acasă. Pentru că poporul român nu mai trebuie să plătească din buzunarul propriu privilegiile și imunitatea penală ale unuia ca Dragoș Atanasiu.
