Inteligent, volubil, spontan. Discurs liber, articulat, educat, în contrast cu vorbirea poticnită și haotică a clasei politice. Toate astea nu l-au împiedicat să piardă alegerile prezidențiale. Crin Antonescu nu e dornic să revină în politică. Cînd și cînd, dacă tragi de el, mai răspunde la întrebări, scrie jurnalistul Doru Bușcu, cel care a realizat în Cațavencii un amplu reportaj cu fostul candidat și lider al PNL.
"Doru Bușcu: Am văzut recent, în Alaska, un nou episod din iluzia păcii. Vladimir Putin bombardează civili în Ucraina și ucide militari ucraineni, în timp ce Donald Trump îi așterne la picioare covorul roșu. Se prelungește intervalul de agonie pentru Ucraina. E în stare Uniunea Europeană să preia rolul de forță pe care l-a refuzat SUA?
Crin Antonescu: Nu. De altfel, locul imperiului american nu e vacantat. În ciuda multor aprecieri care se grăbesc să constate sfîrșitul imperiului american, eu cred ca sîntem departe de așa ceva. Poate fi, cel mult, sfîrșitul așa-numitei epoci „unipolare“ (foarte scurtă, de altfel). Resursele SUA în termeni militari, diplomatici, economici, tehnologici, culturali sînt încă enorme și ceea ce numim „imperiu“ are viitor, chiar dacă „pax americana“ s-a încheiat. Europa ca atare n-a fost niciodată un imperiu (Imperiul Roman a fost mediteraneean, nu european) și eventuala afirmare a Europei ca pol mondial de putere ar putea fi doar un proiect, cu două condiții: coerență instituțională și leadership de forță. Astăzi nu avem nici una, nici alta. Contează – circumstanțial și limitat – Marea Britanie, Franța sau Germania, dar UE ca atare ar avea un drum lung de străbătut pînă la independența de Washington.
D.B.: Se vede imediat, e destul să privim harta, că România se află pe direcția de expansiune strategică – militară, politică și economică – a Federației Ruse. Putin caută ruta sudică, prin Marea Neagră, mai accesibilă militar și mai profitabilă economic, și se ferește de zidul polonez-scandinav din nord și de flotele aliate din Marea Baltică. România e supraexpusă, dar doarme pe ea. Ce are de făcut? Să se predea umbrelei de securitate NATO sau să își dezvolte o apărare proprie?
C.A.: Nu e cu „sau“, e cu „și“. România ar trebui să-și consolideze locul în NATO, dezvoltînd capacități proprii de apărare. În această privință, e chiar dureros să mai discutăm, cîtă vreme conducerea actuală a României nu mai pare capabilă nici să semneze modest, ca pînă acum, condica de prezență la NATO sau UE.
D.B.: Era cît pe ce să ajungeți președintele României și să vă ocupați de politica ei externă. Azi, SUA își răcesc sentimentele față de UE, generînd poli de putere în inima Occidentului euroatlantic. Ce ar trebui să facă România: să aleagă o tabără sau să rămînă inactivă?
C.A.: Ca să decizi, trebuie să ai informații și putere. Noi putem emite doar păreri. Azi, România nu e doar inactivă. E scoasă din priză, pur și simplu. Deși cadrul general (apartenența la NATO și UE, ca și parteneriatul strategic – totuși – cu SUA) ne plasează în cea mai bună poziție din istorie, avem în prezent, probabil, cea mai proastă prestație de politică externă. Adică nu avem deloc așa ceva. E fără precedent. Nu am valorificat nimic din ceea ce a însemnat efortul de susținere a Ucrainei din partea României. Am rămas doar cu costuri considerabile pentru cetățeni.
D.B.: Președintele Nicușor Dan, comandantul suprem al forțelor armate, vizitează mănăstiri de Ziua Marinei și lipsește de la parada militară de la Constanța, unde președinții admiră, de obicei, sărăcia flotei de la Marea Neagră, această mare fiind cea mai ușoară pradă a Rusiei. Cum putem încadra aceste fapte?
C.A.: România nu are președinte. După doi președinți cu mandate nefericite, dar nu nesemnificative, în prezent, cu Nicușor Dan, am eșuat în caricatură. E dincolo de orice închipuire cum a ajuns România la acest nivel. Totul pare o farsă. Dar orice farsă se încheie rapid, pe cînd aceasta abia a început.
D.B.: Premierul Ilie Bolojan, președintele PNL, susține măsuri de austeritate care fac discutabilă redresarea economiei. Întîi, tăind venituri și concediind, oprește creșterea bazată pe consum. Apoi, crescînd taxe, inhibă creșterea bazată pe investiții și antreprenoriat. E viziune sau prostie?
C.A.: Noi trăim intr-un delir orchestrat mediatic, situați intr-un cîmp evident paralel cu realitatea. Și propaganda, și dl Bolojan întrețin o confuzie între măsuri punctuale de reducere a deficitului și conceptul de „reformă“. Nu există nici un plan de reformă, există doar o campanie propagandistică de tip comunist, cu accente isterice în jurul ideii de „tăiere“. Așa cum nu mai există (nici atît cît a fost) cea mai mică idee în politica externă, nu există nici o viziune de dezvoltare sau, dacă insistați, reformă în economia și administrația României. Evident, nu dl Bolojan e singurul responsabil. Dar am, din ce în ce mai des, impresia că se complace în situația în care, încercînd să repare niște țevi sparte, este luat drept arhitect al întregii clădiri.
D.B.: Partenerii de coaliție PSD și UDMR se revoltă contra măsurilor de austeritate. Premierul Bolojan are de ales între a continua implementarea măsurilor sau a ceda în fața presiunilor politice. Ce îl sfătuiți pe președintele PNL, ca fost președinte al PNL?
C.A.: Nu sînt în situația de a-l sfătui pe dl Bolojan (care, oricum, pare să aibă alte preferințe în materie de sfetnici) și nici vreo pretenție în această privință. Cum nu avem președinte (d.l Dan fiind ca un fel de monarh constituțional fără noroc la loteria genetică a dinastiei), premierul ar trebui să asume, de facto, și rolul prezidențial. Dacă dl Bolojan înțelege și poate să facă asta, nu știu. Nu mă mai hazardez în evaluări, am fost oricum mult prea optimist pînă acum în acest caz.
D.B.: Ați pierdut alegerile prezidențiale prin intrarea în joc a candidatului Victor Ponta, care a rupt din porția coaliției PSD-PNL acele procente care v-ar fi dus în turul II. Victor Ponta, dispărut temporar din politică și jucător de golf, s-a întors din vacanțe, ca la un semn, și s-a făcut contracandidat, fără ca el personal să aibă vreo șansă. Sînt sigur că aveți o interpretare.
C.A.: Candidatura a fost, pentru mine, o experiență puternică, spectaculoasă, absolut neașteptată, am descoperit lucruri noi despre România (cele mai multe, bune), despre oameni noi, despre mine însumi. Sînt împăcat, nimeni nu poate spune că puteam face ceva și am stat deoparte. Am făcut o campanie onestă, nu am cîștigat și îmi asum acest eșec. Pentru mine, personal, nu e deloc o dramă și nici o rușine. Acesta sînt eu, aceasta a fost opțiunea electoratului și viața continuă așa cum știe și poate să și-o facă fiecare. Ponta, Ghiță și alți securiști din operetă contează mai puțin. Ei vor exista mereu. Poate va veni și vremea cînd asemenea dăunători vor avea un rol mai redus în viața publică din România."
