”Democrația înseamnă să știi să faci un pas în spate. Am plecat de la Cotroceni, m-am retras din viața politică, am lăsat locul altor generații, altor voci, de vârste, credințe și valori diferite. E drept, uneori au apărut caractere, alteori personaje”, a spue Ion Iliescu.
Acasă, a citit, a ascultat muzică și s-a uitat la filme, chiar dacă nu este ”partizanul civilizației ecranice, care are boomul ei astăzi”. Fostul președinte recunoaște că ”cinefilia e boală grea”, dar că mereu a preferat teatrul. ”Teatrul ne-a făcut contemporanii lui Cezar, Caligula, Oedip, Hamlet, ne-a adus toate lumile pe care nu le putem trăi aproape”.
”Ascult Enescu nu doar din patriotism, ci pentru că e genial ce poate trezi în tine matematica portativului lui. Cred că Beethoven a fost străbătut de ceva cu adevărat genial și îmi aduc aminte cu plăcere de perioada când, în liceu, făceam parte dintr-un cor care deseori intona muzică de Verdi”, a rememorat Ion Iliescu.
Fostul președintele a mărturisit că ”pot să închid ochii și să ascult, răsunându-mi în minte până aproape de intonare dansurile slavone ale lui Dvořák”.
Ion Iliescu a mai povestit că își comanda mâncare, împreună cu soția sa. ”Din tot ce au inventat italienii, pizza e preferata mea. Comandăm des pizza și varianta clasică, Marguerita, e preferata mea. Puțin busuioc și un blat excelent pot să îți facă lumea rotundă, serios!”.
Întrebat de Ionuț Vulpescu dacă a preferat carne sau pește, Ion Iliescu a răspuns: ”Sunt un Pește care mănâncă pești. M-am născut pe 3 martie (n.r. 3 martie 1930, în zodia peștilor) într-o zi norocoasă, în care apele nu erau limpezi și a trebuit să învăț să înot împotriva curentului.”
”Nu sunt un carnivor de niciun fel, și dacă nu mai am crap la carton, găsesc un pește bun oricând. Mi se pare un meniu ușor, la orice vârstă și în orice anotimp”, a mai mărturisit fostul președinte al României.
