Un câine nu îmbătrânește după regula simplă potrivit căreia fiecare an din viața lui ar fi echivalentul a șapte ani pentru un om. Cercetătorii americani au analizat modul în care se modifică organismul câinilor de-a lungul vieții și au ajuns la o formulă care ține cont de ritmul foarte diferit al îmbătrânirii. Studiul arată că primii ani sunt marcați de o îmbătrânire extrem de rapidă, după care procesul încetinește considerabil, relatează Science Alert.
Pentru a determina mai precis această evoluție, oamenii de știință au urmărit modificările chimice produse la nivelul ADN-ului și au comparat rezultatele obținute la câini cu date provenite de la oameni. Cercetarea, publicată în revista Cell Systems, a fost realizată pe 104 Labrador Retrieveri și poate oferi inclusiv indicii despre mecanismele îmbătrânirii la mamifere.
Cercetătorii au propus o metodă de calcul bazată pe ritmul real al modificărilor biologice observate la câini. Formula este următoarea:
Vârsta umană = 16 × ln(vârsta câinelui) + 31
În această ecuație, „ln” reprezintă logaritmul natural al vârstei câinelui.
Calculul arată de ce regula celor șapte ani oferă o imagine prea simplificată. Un câine nu îmbătrânește constant, cu același număr de ani umani adăugați pentru fiecare an calendaristic.
Potrivit formulei, un câine care a împlinit un an are o vârstă biologică echivalentă cu aproximativ 31 de ani umani. La doi ani, echivalentul ajunge la aproximativ 42 de ani, iar un câine de patru ani corespunde unui om de aproximativ 53 de ani.
La 12 ani, calculul indică o vârstă biologică apropiată de 71 de ani umani.
Primii ani din viața câinelui trec foarte repede
Diferența față de regula celor șapte ani este explicată în primul rând prin ritmul extrem de rapid în care se dezvoltă câinii în primii ani de viață.
Un pui trece într-un interval foarte scurt prin etape biologice pentru care oamenilor le sunt necesari mult mai mulți ani. Cercetătorii au observat că un câine de numai opt săptămâni prezintă caracteristici biologice asemănătoare cu cele ale unui copil de aproximativ nouă luni.
După această perioadă inițială, ritmul îmbătrânirii se schimbă. Organismul nu mai trece prin transformări cu aceeași viteză ca în primele luni și primii ani de viață.
Tocmai această evoluție accelerată la început și mai lentă ulterior a stat la baza formulei propuse de cercetători.
ADN-ul a oferit indicii despre vârsta biologică
Pentru a ajunge la aceste rezultate, echipa de cercetători a analizat probe de sânge recoltate de la 104 Labrador Retrieveri. Câinii incluși în studiu aveau vârste de la câteva săptămâni până la 16 ani.
Datele obținute au fost apoi comparate cu probe provenite de la 320 de oameni cu vârste cuprinse între 1 și 103 ani.
Oamenii de știință s-au concentrat asupra unui proces biologic numit metilarea ADN-ului. Acesta presupune modificări chimice ale ADN-ului care apar pe măsură ce organismul înaintează în vârstă.
Metilarea ADN-ului poate fi utilizată ca indicator al vârstei biologice, deoarece anumite modificări asociate acestui proces se acumulează în timp.
Prin compararea acestor schimbări la câini și oameni, cercetătorii au putut construi o relație mai apropiată de modul în care evoluează vârsta biologică decât simpla înmulțire a vârstei câinelui cu șapte.
Studiul a fost făcut pe Labrador Retrieveri
Există însă o limitare importantă a cercetării. Toți câinii analizați au fost Labrador Retrieveri, astfel că rezultatele nu pot fi aplicate automat tuturor raselor.
Ritmul de îmbătrânire diferă între câini, iar cercetările existente arată că talia poate avea un rol important. În general, rasele de talie mare au o speranță de viață mai redusă decât cele de talie mică.
Și câinii metiși tind să trăiască, în general, mai mult decât câinii de rasă pură.
Prin urmare, formula propusă de cercetători oferă o metodă de estimare a vârstei biologice, dar nu stabilește o regulă universală care să descrie exact fiecare câine indiferent de rasă.
Cercetarea ar putea ajuta și la studierea îmbătrânirii umane
Importanța studiului nu se limitează la încercarea de a afla câți ani „umani” are un câine. Analiza modificărilor biologice produse odată cu înaintarea în vârstă poate oferi informații despre procesele comune mai multor mamifere.
Cercetătorii au identificat sute de gene a căror activitate se modifică odată cu vârsta într-un mod asemănător la câini, oameni și șoareci.
Aceste asemănări ar putea fi utile pentru cercetările viitoare asupra îmbătrânirii și pentru dezvoltarea unor tratamente menite să prelungească durata și calitatea vieții atât la animale, cât și la oameni.
