Prenumele Alexandru își are originea în limba greacă, derivând din „Alexandros”, cu sensul de „protector al oamenilor” sau „apărător al bărbaților”. Este compus din două elemente: „alexo”, care înseamnă „a apăra” sau „a proteja”, și „andros”, ce desemnează „bărbat” sau „om”.
În mitologia greacă, forma feminină Alexandra era un epitet micenian al zeiței Hera, venerată ca protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, dar și ca regină a zeilor și a oamenilor.
Numele Alexandru a devenit celebru mai ales datorită lui Alexandru Macedon, cunoscut și ca Alexandru cel Mare. Educat de Aristotel, el a rămas în istorie ca un strălucit strateg militar și cuceritor, unificând sub influența greacă vaste teritorii ale lumii antice și contribuind decisiv la răspândirea culturii elene în spațiul mediteranean și oriental.
În tradiția populară românească, Alexandru este adesea invocat ca simbol al vitejiei și al curajului. Numele a pătruns adânc în onomastica noastră, fiind purtat de numeroși martiri și sfinți din primele secole ale creștinismului.
