Calendar ortodox
Evenimentul tragic a avut loc la începutul secolului al IV-lea, în anul 302, în timpul persecuțiilor declanșate de împăratul Maximian împotriva comunităților creștine din Imperiul Roman. Nicomidia, important centru urban al vremii, adăpostea un număr mare de credincioși, fapt care a atras mânia autorităților imperiale.
Potrivit tradiției creștine, împăratul, aflat în cetate în preajma sărbătorii Nașterii Domnului, a pus la cale un plan de exterminare în masă. Cunoscând obiceiul creștinilor de a se aduna la slujbă în marea biserică din Nicomidia, Maximian a ordonat ca lăcașul de cult să fie înconjurat cu lemne uscate, pregătite pentru a fi incendiate.
În fruntea comunității se afla episcopul Antim, care i-a adunat pe credincioși în biserică, i-a îndemnat la statornicie în credință și le-a vorbit despre adevărul Evangheliei. La scurt timp, soldații imperiali au blocat toate ieșirile, împiedicând orice tentativă de salvare. Un trimis al împăratului a intrat în biserică și le-a cerut creștinilor să renunțe la credința lor și să aducă jertfe idolilor, avertizându-i că refuzul va fi pedepsit cu moartea.
Răspunsul a fost unul de neclintit. Arhidiaconul bisericii a întărit mulțimea, vorbindu-le despre răsplata muceniciei și amintindu-le de exemplul celor trei tineri aruncați în cuptorul de foc, care au fost ocrotiți de Dumnezeu. Însuflețiți de credință, creștinii au ales să rămână statornici, acceptând jertfa supremă.
Înainte de împlinirea sentinței, episcopul Antim i-a botezat pe cei care nu primiseră încă Taina Botezului și i-a împărtășit pe toți cu Sfintele Taine. La scurt timp, soldații au dat foc bisericii, iar flăcările au cuprins lăcașul de cult. Tradiția spune că aproximativ 20.000 de credincioși și-au găsit sfârșitul în acea zi, cântând imnuri de laudă lui Dumnezeu.
Sfântul Antim a scăpat în mod providențial din acea tragedie, continuând să propovăduiască credința creștină și să aducă noi oameni la Hristos. Mai târziu, a fost arestat, supus la chinuri și, în cele din urmă, a primit și el cununa muceniciei.
Sărbătoarea din 28 decembrie rămâne o mărturie puternică a credinței și a jertfei supreme, amintind de curajul celor care au ales să-și apere convingerile spirituale chiar și cu prețul vieții.
