Bucureștiul nu s-a modernizat. S-a obișnuit cu improvizația.
De trei decenii, Bucureștiul a devenit un decor care este doar pregătit pentru campaniile electorale. Și, din păcate, când cortina se ridică, rămân aceleași fețe și aceleași promisiuni pe afișe, panouri mai pompoase decât cele anterioare, unde doar fontul este diferit. Și în fiecare campanie ni se servește poezia „Vom moderniza totul, vom fluidiza traficul, vom rezolva infrastructura.” Metrou suprateran, oraș inteligent, aer respirabil, scenarii SF care dispar imediat după închiderea urnelor. Traficul este, oficial, o metodă de tortură lentă. Pasajele subterane se transformă în delte imediat ce tună și dacă ploaia te prinde pe Splai, îți oferă șanse similare de a ajunge acasă... sau la Balta Ialomiței. Un canal care cedează când prima rafală preia controlul în locul modernizării promise. Străzi blocate de șantiere eterne întotdeauna începute chiar înainte de alegeri, dar nu vezi niciodată picior de muncitor după ce urnele s-au închis. Clădiri cu bulină roșie, trotuare care dispar între un food truck, un stâlp și o groapă. Apă caldă și căldură? Ai mai multe șanse să câștigi la loto. Bucureștiul funcționează doar când vremea e bună. Dacă plouă — blocaj. Dacă ninge — paralizie. Dacă bate vântul — cade tencuiala. Dacă e cald — rețeaua electrică cedează. Dacă e ger — defecțiune în sistemul de apă caldă.
Cum este vândută promisiunea bucureștenilor, iar alte capitale europene au soluții
Toate acestea ar duce toate la anchete, comisii și demisii într-o capitală europeană. În Viena, traficul este măsurat la secundă, iar dacă tramvaiul întârzie două minute, se prezintă scuze oficiale. În Copenhaga, 62% dintre oameni ajung la muncă zilnic cu bicicleta, pe piste reale, sigure, încălzite iarna. În Paris, dacă un bulevard central se inundă, este o problemă națională, o investigație de stat. În București, vremea e de vină. Și auzim aceleași scuze penibile de fiecare dată la o conferință. „Situație neașteptată, atingem un nou nivel de precipitații, fenomene meteorologice extreme.” În concluzie, orașul nu este potrivit pentru vreme. Avem management de imagine și un val de scuze patetice de fiecare dată când ploaia încurcă un întreg oraș și devine principalul vinovat. Cu un buget ca în orice altă capitală europeană, Bucureștiul rămâne blocat ca tramvaiul între stații „din motive tehnice”. Nu, asta nu e din greșeală. Și nu, acesta nu este un sistem defect, este programat să nu facă nimic. Să promită, nu să finalizeze. Motivul este că un oraș blocat este ușor de manevrat, frustrarea devine un vot disperat, nu unul plin de speranță.
7 decembrie: Între trecut și normalitate
La fiecare alegeri, avem străzi pline de utilaje, borduri, pavaje, copaci plantați, proiecte care încep cu drone și panglici. Apoi ne ridicăm din pânza promisiunilor fanteziste în același oraș unde chiar și o plimbare în parc devine o luptă pentru supraviețuire. Și totuși, continuăm să sperăm. Să sperăm că într-o zi poate cineva nu va mai promite un metrou până la ușă, ci va repara trotuarul de la colț. Și totuși, ceva s-a schimbat. Locuitorii Bucureștiului nu mai pot fi păcăliți de promisiuni care ciurculă mai repede decât tramvaiele. Au învățat să distingă între campanie și competență, între discurs și faptă. Este o decizie ușoară pe 7 decembrie. Alegem între trecut și normalitate. Poate că aici Bucureștiul are nevoie de o pauză: între spectacol și substanță. Între cei care promit vreme bună și cei care știu cum să repare acoperișul.
