Umor cu viză de la Partid: Ceaușescu controla și glumele. Propaganda vâna orice aluzie - documente CNSAS

Toate regimurile comuniste priveau creațiile umoristice cu suspiciune, iar teama că în acestea ar putea fi ascunse mai ușor „șopârle” făcea ca efortul depus pentru a le depista la timp să fie chiar mai mare decât în cazul unor publicații oficiale. La acest capitol, România anilor ’80 este un studiu de caz exemplar.

Toboșarul sărăciei și lipsurilor

O notă a Securității datată 1 decembrie 1987, descrie modul în care era verificat numărul pe decembrie al revistei 'Urzica":

„În ziua de 30 noiembrie a sosit de la tipografie ozalidul revistei Urzica nr. 12/1987. Conform procedurii curente, un exemplar a fost trimis la Consiliul Culturii și Educației Socialiste, al doilea la Secția de Propagandă și Presă a C.C. al P.C.R., pentru avizare, iar al treilea a rămas în redacție, urmând a se face pe el modificările ce vor fi sugerate."

Cenzorii au semnalat o caricatură realizată de Mihai C. Papuc, aflată pe pagina 16, considerată „sensibilă” din cauza simbolurilor folosite. Nota descrie în detaliu elementele considerate problematice:

Toboșarul este un cetățean cu hainele acoperite cu zăpadă… tremură de frig; toba nu e tobă, ci o canistră de benzină goală; bățul cu care bate nu este obișnuit, ci un os mare, pe care n-a mai rămas nici un pic de carne.

Cenzorul consemnează explicit dilema, evidentă pentru cine a trăit acele vremuri sau :

Rămâne de văzut dacă e oportună publicarea unei caricaturi ce include, simbolic, frigul – foamea – lipsa de carburanți.

În final, nota precizează că materialul a fost furnizat „ca urmare a sarcinii de supraveghere a materialelor care urmează să fie publicate, în identificarea celor cu conținut interpretabil sau necorespunzător”.

"Oul dogmatic", pericol pentru Partid

Cazul nu este singular, ci rezultatul unor indicații clare de a vâna orice apropouri legate de degradarea nivelului de trai. Muzicianul Paul Prisada, liderul formației rock Accent, relata în cartea sa „Chitaristul” că cenzorii de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste i-au cerut să schimbe titlul piesei „Oul dogmatic” (o cunoscută creație a lui Ion Barbu – N.A.), pe motiv că ar sugera lipsa ouălor din magazine, cauzată de politica dogmatică a partidului comunist.

Cunoscuta poetă Nina Cassian a fost și ea admonestată de cenzori, prin 1987, pentru că într-un poem vorbea despre portocale, fructe care se găseau rar în magazine și se vindeau cu porția sau pe sub mână.