Nicu Ceaușescu, fiul cel mic al lui Nicolae și al Elenei Ceaușescu, ar fi împlinit astăzi 77 de ani. Destinul său s-a încheiat însă la numai 45 de ani, când o afecțiune hepatică severă i-a provocat complicații care nu au mai putut fi controlate de medici.
Ciroza care i-a afectat grav sănătatea
Nicu Ceaușescu a murit pe 26 septembrie 1996, la Viena, după ce starea sa de sănătate se deteriorase puternic. Diagnosticul principal era de ciroză hepatică avansată, iar boala ajunsese într-un stadiu în care organismul său nu mai răspundea la tratament.
Problemele medicale s-au agravat în perioada de după Revoluția din 1989, când fiul fostului dictator a fost încarcerat mai întâi la Jilava, apoi la Craiova. În 1992, a fost eliberat din motive medicale, după ce starea sa fizică devenise tot mai fragilă.
Medicii care l-au tratat au pus evoluția bolii în legătură cu excesele care îi marcaseră stilul de viață, în special consumul excesiv de alcool și existența unor afecțiuni care nu fuseseră tratate corespunzător.
Ultima internare și plecarea la Viena
În septembrie 1996, Nicu Ceaușescu a ajuns de urgență la Spitalul Clinic Universitar din București. Avea hemoragie digestivă superioară, varice esofagiene și ciroză hepatică cronică.
Pe 18 septembrie, cu doar câteva zile înainte de moarte, a plecat din România pentru a fi supus unei intervenții chirurgicale la Viena. Starea lui s-a deteriorat însă rapid, iar pe 26 septembrie 1996 a murit.
Trupul său a fost adus în România, iar trei zile mai târziu a fost înmormântat la Cimitirul Ghencea-Civil din București. Sicriul a fost acoperit cu tricolorul, un detaliu cu o puternică încărcătură simbolică în cazul celui care fusese considerat, în perioada comunistă, posibil succesor politic al tatălui său.
Cum a ajuns Nicu Ceaușescu să fie considerat moștenitorul regimului
Nicu Ceaușescu a intrat de timpuriu în structurile de putere ale regimului comunist. În perioada în care Nicolae Ceaușescu conducea România, fiul său cel mic a primit funcții importante în Partidul Comunist Român și a fost considerat de o parte a nomenclaturii drept unul dintre oamenii pregătiți pentru o eventuală succesiune.
Numirea sa ca prim-secretar la Sibiu l-a plasat într-o poziție importantă în aparatul politic al vremii. În jurul său s-a format imaginea unui tânăr privilegiat, iar relatările despre petrecerile sale, consumul de alcool și comportamentul abuziv au contribuit ulterior la consacrarea poreclei de „Prințișor”.
Mărturiile apărute după căderea regimului au descris în repetate rânduri privilegiile de care beneficia și modul în care statutul familiei Ceaușescu îi oferea acces la o viață inaccesibilă majorității românilor.
Condamnările primite după Revoluție
După Revoluția din 1989, Nicu Ceaușescu a fost arestat și trimis în judecată pentru instigare la violențe împotriva manifestanților din Sibiu. Problemele medicale grave au influențat ulterior situația sa juridică și executarea pedepsei.
La 3 iunie 1991, dosarul său a fost rejudecat, iar încadrarea juridică a fost modificată. Pedeapsa a fost redusă la 16 ani de închisoare.
Un an mai târziu, la 20 noiembrie 1992, Nicu Ceaușescu a primit o nouă condamnare, de această dată la cinci ani de închisoare pentru port ilegal de armă și încălcarea regimului armelor și munițiilor.
Starea sa de sănătate s-a deteriorat însă continuu, iar el a fost eliberat condiționat pe motive medicale.
Ultimii ani petrecuți departe de viața publică
După eliberare, Nicu Ceaușescu s-a retras din atenția publică. Ultimii ani din viață i-a petrecut în discreție, în casa surorii sale, Zoe, în timp ce problemele medicale deveneau tot mai severe.
La momentul morții, avea 45 de ani. Ciroza hepatică avansată și complicațiile asociate acesteia au dus la degradarea ireversibilă a stării sale, după o perioadă în care sănătatea îi fusese deja grav afectată.
Nicu Ceaușescu rămâne asociat cu ultimii ani ai regimului comunist, cu privilegiile familiei conducătoare și cu rolul pe care i l-au atribuit contemporanii în eventualitatea unei succesiuni politice. Parcursul său de la una dintre cele mai privilegiate poziții din România comunistă la detenție și apoi la o moarte prematură a rămas una dintre poveștile controversate ale perioadei de tranziție de după 1989.
