Printre poliţiştii constănţeni care au agăţat uniforma în cui şi au căutat de muncă peste hotare se numără şi Anda Gisela Mitrana, în vârstă de 30 de ani. A luat această decizie după opt ani de Poliţie, interval în care a lucrat, pe rând, la Serviciul Poliţiei Rutiere Constanţa, Biroul de Presă al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, Secţia 3 Poliţie, Biroul Tamponări din cadrul Poliţiei Capitalei, scrie cugetliber.ro. "Încă de când intri în acest sistem te loveşti de nedreptăţi. Am făcut un an şi trei luni la Şcoala de Poliţie «Vasile Lascăr» din Câmpina, unde treci printr-un adevărat chin. Totul pentru a deveni poliţist. Pentru ca atunci când ajungi în inspectorat, cu acte în regulă, să constaţi că în vreme ce tu erai în şcoala de poliţie şi pliveai ceapa pe câmp, şi-ţi oblojeai rănile făcute din cauza bocancilor, alţii, care nu au reuşit la şcolile de poliţie, erau deja încadraţi în sistem", ne-a împărtăşit Anda Mitrana.
"Trebuia să dăm 30 de amenzi pe zi!"
După absolvirea şcolii, a fost repartizată la Serviciul Poliţiei Rutiere Constanţa. "Prima impresie… fluierături ca pe maidan când intrai în secţie, râsete şi semne pe la spate. Iar acestea erau din partea colegilor care trebuiau să te îndrume în meserie!", a completat fosta poliţistă.
Cel mai dificil era însă în momentul în care erau trimişi pe stradă. Fără dotări, dar cu „normă de amenzi”. „Îmi amintesc din perioada începuturilor, cum trebuia să scriu cel puţin 30 de procese verbale, doar pentru traversare neregulamentară a pietonului. Eram trimişi, doi poliţişti, în cartierul Tomis 3, unde traversau strada neregulamentar cu zecile de pietoni odată. Noi eram doi. Pe care dintre ei să-i amendăm? Dacă le observam intenţia şi îi fluieram să nu traverseze, nu era bine, căci rămâneam fără procese verbale. Cu greu reuşeam să amendăm un pieton, după ce traversa strada. Pentru că oamenii fugeau, se aruncau efectiv în faţa maşinilor şi rar se întâmpla să-i prindem din urmă. Până opream noi circulaţia, ei erau deja departe… Sau dacă nu fugeau, urma circul. Omul arăta spre ceilalţi pietoni, care au traversat în acelaşi timp cu el, şi ne întreba pe ei de ce nu-i amendăm. Apoi, nu voia să se legitimeze sau ne dădea date de identitate false. Aşa că ne chinuiam să auzim ceva prin staţie, în zgomotul din intersecţie şi când se dovedea că datele erau false, trebuia să-l conducem la secţia de poliţie cea mai apropiată. Dar întrebarea era cu ce maşină? Pentru că fie aveam doar o maşină, iar colegul nu putea să părăsească intersecţia, fie nu aveam maşină, fie nu avea benzină, fie duba secţiei era la un caz. Şi trebuia să ne întoarcem cu 30 de procese verbale, chiar de am fi stat acolo şi zece ore!", a spus fosta poliţistă.
"Vara, ne topeam fără un pic de apă. Nu aveam voie să ne aducă cineva vreun strop, se putea interpreta că era şpagă!", a mai afirmat constănţeanca.
