Cum „s-a făcut că uită” Ilie Bolojan că a promis reducerea numărului de parlamentari VIDEO

De la „îmi dau demisia” la „să fie liniște în coaliție”

În urmă cu mai bine de un ani, Ilie Bolojan se bătea cu pumnii în piept în fața electoratului, afișând un profil de lider intransigent. Formula sa de atunci era simplă, radicală și extrem de eficientă electoral: „Reducerea numărului de parlamentari, asta o s-o facem, în primele șase luni o vom propune. Dacă PNL nu propune această chestiune, eu îmi voi da demisia”.

Ajunși însă în realitatea puterii, cele șase luni de grație s-au transformat într-un cec în alb acordat liniștii politice. Confruntat cu propria promisiune, premierul Bolojan a lăsat la o parte tonul ultimativ și a adoptat rapid retorica pe care chiar el o condamna în trecut. Reducerea numărului de aleși nu mai este o urgență națională garantată cu propria funcție, ci o temă abstractă care depinde de capriciile partenerilor de guvernare.

Populismul „nepopulist” și managementul scuzelor

Într-o încercare bizară de a se distanța de imaginea de demagog, deși folosește exact un instrument de imagine, Bolojan a pasat întreaga responsabilitate către partenerii politici.

„Personal, fără să fiu un populist, cred că Parlamentul poate funcționa foarte bine cu 300 de parlamentari. Dar nu uitați că suntem o coaliție, și pentru a promova proiecte de legi importante, dacă nu vrem să facem acțiuni de imagine (...), trebuie să existe un suport pentru ele”, a declarat premierul.

Criticii remarcă ironia fină din discursul șefului Guvernului: deși afirmă că nu vrea să facă „acțiuni de imagine”, întreaga sa ascensiune recentă s-a bazat exact pe imaginea de tăietor în carne vie al cheltuielilor inutile. Când vine vorba însă de marea reformă a Parlamentului, Bolojan preferă să nu deranjeze status-quo-ul: „Nu-mi place să spun că unii vor, alții nu vor. (...) Cred că ține pur și simplu de o minimă responsabilitate astăzi în România”, a adăugat acesta, invocând nevoia de stabilitate.

Concluzia unei promisiuni uitate

Prin această poziționare, Ilie Bolojan demonstrează că pragmatismul de la Oradea și Bihor s-a diluat rapid în jocurile de culise de la București. Promisiunea fermă care trebuia să devină realitate în primele șase luni de mandat a fost trimisă într-un viitor incert, ascunsă sub preșul „bunei înțelegeri” dintr-o coaliție supradimensionată. Pentru alegătorii care au crezut în promisiunea unui Parlament suplu și eficient, mesajul actual al premierului este dezarmant de clasic: reforma se face doar dacă și când vor dori toate partidele din arcul guvernamental.