Realitatea TV vă prezintă Cealaltă Românie. O Românie situată la peste 1.000 de metri altitudine, unde apa potabilă, curentul, gazul și internetul încă nu au ajuns. Mai puțin de 100 de oameni populează în prezent cele 40 de cătune cunoscute sub numele de Ineleț. Tehnic sunt în județul Caraș-Severin, dar de fapt casele lor sunt izolate de restul lumii. Pentru că durează 4 ore să urci la ei, pe scări improvizate, printre stânci. Deși sunt uitați de autorități, oamenii muntelui înfruntă capriciile vremii și ale vremurilor și au jurat că nu vor lăsa izolarea să le omoare satul.
Cei 86 de localnici au căsuțele aruncate în toate direcțiile precum niște zaruri. Rareori au oaspeți, doar agentul Daniel îi vizitează odată la 2 saptamani. Misiune grea pentru omul legii, care are rău de înălțime. Bine că localnicii nu îi fac viața și mai grea.
"Fiecare își vede de treaba lui. Nu au pe ce să se certe, ce să împartă, e pământ cât cuprinde. De pe un deal pe altul de abia se văd. De abia aștepți să vezi un străin, să îi strângi mâna, parcă vezi nu știu ce. Nicio solicitare de la ei nu am avut, în 10 ani", povestește polițistul.
De câteva săptămâni, însă există aici semnal la telefon. S-a instalat un releu, dar sâmburele de civilizație aduce discordie. Cel mai revoltat e învățătorul celor 4 elevi care învață la școală.
"Nu trebuia să le pună aici, lângă casele oamenilor. Chiar pe copii îi afectează la școală. Sigur că era mai bine fără telefon. Mie nu îmi convine. Pe mine foarte tare mă tulbură treaba asta. Chiar pe părintele Nectarie, venit de la Caransebeș aici, o să plece. Da, pleacă preotul", susține învățătorul.
Riscă să fie uitați și de Dumnezeu, nu doar de autorități. Știrile ajung la Ineleț cu o intarziere de 2-3 zile. Sătenii au văzut televizor doar în oraș. Nu îl consideră un lucru prea necesar, deși parcă i-ar ajuta într-un singur fel...
"Cum e viața fără televizor? Foarte grea. Dacă e un meci Steaua cu Dinamo, trebuie să mă duc de acolo până acolo"...povestește un suporter.
Adică trebuie să coboare de pe munte și să mai meargă încă 20 de kilometri până în oraș. Bine că cele două echipe joacă cam o dată pe an...
Cu toate neajunsurile, învatatorul incearcă să ne convingă de faptul că nu e trai mai bun pe lumea asta decât la ei în cătun.
"Mie îmi place muntele. De 64 de ani trăiesc aici și am spus că nu părăsesc niciodată muntele. L-aș convinge pe un om să se mute aici cu viața de o trăim. Că e foarte bună, dar pe unele părți e foarte rea".
Asta pentru că nu ai voie să te îmbolnăvești la Ineleț. Ambulanța nu ajunge până aici.
Boala are costul ei. Din 20 de oieri câți erau cândva, Ionuț a rămas singurul. Pentru lapte și brânză, pe el se bazează toți. Cei 86 de supraviețuitori și-au promis că nu vor lăsa satul să moară.
Dacă își vor ține promisiunea, doar timpul va putea spune. Cert e că nu s-a mai născut nimeni de 9 ani în cătunul lor, pe când cimitirul se tot mărește.
