Tulburat de acest vis, Nicodim şi-a luat cu el toate cele trebuincioase pentru drum şi a pornit spre Dunăre. După multe zile de căutări şi greutăţi a ajuns la malul fluviului într-un loc unde albia era adâncă, de netrecut. Obosit şi necăjit din această pricină s-a culcat la umbra unui copac. În timpul somnului i s-a arătat din nou trimisul lui D-zeu, care i-a spus să întindă sutana pe apă şi aşa va trece peste fluviu. Trezit din somn, a procedat aşa şi astfel a reuşit să ajungă pe celălalt mal, între două râuri apropiate. A cercetat locul, a pornit pe lângă cursul de apă mai mic şi a hotărât să ridice o mânăstire. Ajutat de localnici, a ridicat mânăstirea ale cărei ruine se văd şi astăzi, scrie Adevărul.ro.
“Sfântul Nicodim a avut acest vis de a ajunge în Ţara Românească şi aici a întemeiat Mânăstirea Vodiţa. Se spune despre el că era un om foarte credincios şi a fost înzestrat cu anumite daruri de la Dumnezeu şi a trecut Dunărea pe mantia sa. A aruncat mantia pe Dunăre şi a trecut în dreptul localităţii Ruşava (Orşova de astăzi) pentru că sunt toponime care amintesc acest fapt, „Dealul Călugărului” sau „Valea Călugărului” şi la noi şi la sârbi. După un timp mânăstirea cade sub stăpânirea Imperiulului Austro-Ungar şi e nevoit să plece în altă parte”, spune preotul Mihai Zorilă de la Episcopia Severinului şi Strehaiei, care a publicat o lucrare despre Sfântul Nicodim, această mare personalitate a secolului al XIV-lea.
