Sărbătoarea este legată de ideea de vindecare și iertare, iar tradiția spune că în această zi credincioșii pot rosti o rugăciune considerată făcătoare de minuni.
Povestea din spatele sărbătorii: vindecarea unui orb
Izvorul Tămăduirii amintește de o minune atribuită Maicii Domnului. Potrivit tradiției, înainte de a deveni împărat, Leon cel Mare ar fi întâlnit un orb într-o pădure din apropierea Constantinopolului. Fecioara Maria i-ar fi spus să îi dea apă dintr-un izvor aflat în zonă. După ce a băut, orbului i-ar fi revenit vederea.
Mai târziu, ajuns împărat, Leon ar fi construit o biserică lângă acel izvor, loc care a devenit cunoscut pentru puterea sa vindecătoare. În tradiția ortodoxă, Izvorul Tămăduirii este o zi în care se oficiază slujba de sfințire a apei, cunoscută ca Agheasma Mică.
Credincioșii obișnuiesc să ia această apă și să stropească locuința și gospodăria, cu excepția băii, pentru binecuvântare și protecție. De asemenea, este o zi în care mulți aleg să se roage pentru sănătate, liniște și iertarea păcatelor.
Rugăciunea considerată făcătoare de minuni
În această zi, credincioșii rostesc o rugăciune specială către Maica Domnului:
„Preacurata, preanevinovata, preamilostiva, prealaudata, pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Mărie, izvor al dumnezeieștii tămăduiri, grabnic ascultătoare și eliberatoare, apărătoare nebiruita a creștinilor, mijlocitoare statornică către făcătorul, nădejdea, acoperământul și ajutorul celor ce aleargă la tine, îți cer dumnezeiască ta înțelegere. Nimeni din cei ce au venit la tine nu a ieșit afară lepădat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, cerând harul, a primit darul cererilor celor de folos. Și noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în preacurata ta casă, în această sfântă mânăstire, alergăm către tine, scăparea noastră, apărătoarea noastră, nădejdea, acoperământul, ajutorul nostru, iar tu, ca Maica noastră duhovnicească, preaiubitoare și preamilostivă, asculți cererile noastre.”
