Sărbătoare 15 ianuarie - Doi mari sfinți sunt pomeniți astăzi

Ortodoxe
Sf. Cuv. Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul

Greco-catolice
Sf. cuv. Pavel din Teba; Sf. cuv. Ioan Colibaşul

Romano-catolice
Ss. Arnold Janssen, pr.; Arsenie, pustnic


Sfinţii Cuvioşi Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşu sunt pomeniţi în Biserica Ortodoxă la 15 ianuarie.

Sfântul Pavel a trăit în timpul împăraţilor romani Deciu (250-253) şi Valerian (253-260), prigonitori ai creştinilor.

Era din Egipt, din Tebaida de Sus, şi avea părinţi cu multă avuţie, care i-au asigurat o educaţie deosebită. Trăitor în dreapta credinţă, Sfântul Pavel cunoştea bine Sfintele Scripturi.

După moartea părinţilor, în timpul persecuţiile împotriva creştinilor, soţul surorii sale, lacom fiind şi voind să ia şi partea de avere ce se cuvenea Sfântului, a gândit să-l dea autorităţilor spre chinuire, spunând că este creştin. Aflând de aceasta, Pavel, care atunci avea 20 de ani, a fugit în munţi, în locurile cele mai singuratice.

Petrecând acolo multă vreme şi povăţuindu-se de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume, ci a cunoscut că Dumnezeu i-a dat lui acest fel de vieţuire, având ca locuinţă o peşteră cu apă înăuntru, hrană avea finice (curmale) şi haină de frunze. A cunoscut astfel lipsa patimilor şi bucuriile vieţii de rugăciune, apropiindu-se de Dumnezeu. Această nevoinţă a făcut-o până la sfârşitul zilelor sale, trăind până la o sută treisprezece ani.

Pe Sfântul Pavel Tebeul l-a aflat în pustia cea mai dinăuntru pe Sfântul Antonie cel Mare.

* Sfântul Cuvios Ioan Colibaşul a fost fiu de general (stratilat), Eutropius, care a trăit în Constantinopol, în vremea împăratului Leon cel Mare (457-474).

Ioan a plecat în taină din casa părinţilor săi la vârsta de 12 ani. După ce s-a făcut monah şi a vieţuit 6 ani în mănăstirea akimiţilor (neadormiţi) din Bitinia (Asia Mică), s-a întors însă la Constantinopol pentru că îi era dor de părinţi.

Pe drum, Sfântul Ioan a întâlnit un sărac îmbrăcat în zdrenţe cu care şi-a schimbat hainele. În aceste veşminte, Ioan s-a înstrăinat, stând la una din porţile casei sale, în rugăciune neîncetată, privindu-şi părinţii, fără a mărturisi că este fiul lor.

Slujitorii familiei sale i-au făcut o mică colibă chiar în locul de lângă poartă. După trei ani, Ioan s-a îmbolnăvit şi ştiind că i se apropie sfârşitul, a cerut să o vadă pe stăpâna casei, mama sa. Ştiind că mai este puţin timp până la plecare din această lume i-a spus ei întregul adevăr.

După câteva ore, Cuviosul Ioan a trecut la Domnul în braţele părinţilor săi, care l-au îngropat lângă poartă, în locul unde îi fusese coliba şi pe mormântul său au zidit o biserică.