Senatul a lăsat să treacă tacit, aproape pe furiș, un proiect care recunoaște implicit falimentul moral al ultimelor decenii: majorarea contribuțiilor la Pilonul 2. Deși legea mamă din 2004 promitea o cotă de 6% încă de acum 15 ani, guvernele succesive au „canibalizat” economiile românilor, folosind banii pentru a astupa găuri bugetare imediate. Acum, sub presiunea PNRR și a unei bombe demografice care ticăie, autoritățile propun un calendar accelerat: 5,25% în 2026 și, în sfârșit, ținta de 6% în 2027.
Această mutare, care merge acum spre decizia finală a Camerei Deputaților, nu este un gest de generozitate, ci o măsură de avarie. Inițiatorii recunosc cu jumătate de gură că Pilonul 1 (pensia de stat) va fi incapabil după 2030 să asigure un trai decent, transformând viitorul a 8,4 milioane de participanți într-o cursă contra cronometru pentru acumulare.
Deficitul cronic și „iluzia” siguranței de stat
Economiștii avertizează că sistemul public este deja „pe aparate”. Radu Nechita, profesor la UBB, atrage atenția că Pilonul 1 este într-un deficit cronic, fiind subvenționat masiv de la bugetul de stat — circa 24 de miliarde de lei doar în 2024. Practic, aproape o cincime din pensiile actuale sunt plătite din împrumuturi sau alte taxe, nu din contribuții.
Situația riscă să devină explozivă odată cu pensionarea „decrețeilor” (generațiile 1967-1973). Într-o Românie măcinată de emigrație, raportul dintre cei care muncesc și cei care primesc pensie se va prăbuși, lăsând statul în imposibilitatea de a-și onora promisiunile fără acoperire. Mesajul experților este dur: cine se bazează doar pe stat riscă să devină un „asistat social” la bătrânețe.
Pilonul 3, victima reglementărilor absurde
În timp ce Pilonul 2 este crescut forțat, Pilonul 3 (pensia facultativă) a fost sabotat chiar de stat prin modificări legislative care i-au tăiat atractivitatea. Analistul Adrian Negrescu subliniază absurdul situației: deși este un sistem facultativ, plățile au fost obligate să fie eșalonate, eliminând libertatea de a dispune de propriile economii.
În acest context de incertitudine legislativă, soluția oferită cetățeanului este paradoxală: statul te obligă să pui deoparte, dar te avertizează că sumele vor fi simbolice (aproximativ 300-400 euro lunar). Pentru a evita colapsul personal, românii sunt împinși să caute alternative pe cont propriu — de la titluri de stat și bursă, până la metale prețioase — deoarece sistemul public pare tot mai mult o promisiune goală, gestionată prin derogări și amânări nesfârșite.
