Înainte de pătimirile Sale din Ierusalim, Mântuitorul Hristos a făcut cunoscut ucenicilor săi ce urma să se întâmple, iar ucenicii au început a se întrista. Pentru aceasta, Mântuitorul a vrut să îi întărească, pentru că frica lor era mare. Moartea, sărăcia, disprețul și miile de rele sunt lucruri care umplu de groază pe oameni. Apostolii se temeau atunci de toate acestea mai mult decât iudeii de Marea Roșie, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Erau pe muntele Taborului alături de Hristos, Petru, Iacob și Ioan. Și Hristos pe când se ruga S-a schimbat la față, strălucind cu slava dumnezeirii Sale: "Și s-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina" (Matei 17, 2).
"Bine este nouă să fim aici" (Matei 17, 4), a spus atunci Sfântul Apostol Petru, căci aflase că Domnul va merge în Ierusalim și va pătimi acolo și se temea și tremura pentru Dânsul. Atunci vorbea fără să știe ce spune, cutremurat și înspăimântat de această dată de ceea ce vedea, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Chiar dacă Tatăl a descoperit lui Petru că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, el însă nu a ținut minte această descoperire și s-a buimăcit de groază la vederea acelei lumini peste măsură, încât ochii celor trei ucenici nu mai vedeau bine, însă nu era noaptea, ci ziua, și numai strălucirea razelor le îngreuia ochii.
Dar Sfântul Apostol Petru îl iubea pe Hristos, iar muntele și locul în care stăteau i se părea că oferă siguranță, încă și mai sigur i se părea lui ca Domnul să nu meargă în Ierusalim, ci să rămână acolo pentru totdeauna. Pentru aceasta a vorbit el așa, arată Sfântul Ioan Gură de Aur.
În urma cuvântului lui Petru, un nor i-a umbrit și s-a auzit un glas: "Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultați" (Luca 9, 35). Adică spune Sfântul Ioan Gură de Aur i s-a dat răspuns Sfântului Apostol Petru: "Dacă El voiește să moară pe cruce, nu te împotrivi".
Iar Hristos S-a apropiat de ei și le-a zis: "Sculați-vă și nu vă temeți!" (Matei 17, 7), poruncindu-le să nu spună nimănui despre această întâmplare până la Învierea Sa din morți.
Tot spre a-i întări, Mântuitorul Hristos a poruncit să se arate atunci pe Muntele Taborului și cei mai străluciți bărbați ai Vechiului Testament, Moise și Ilie.
Desigur, spune marele părinte al Bisericii, cei trei Apostoli care au văzut pe Domnul strălucind pe munte au fost fericiți, dar și cei din urmă care se vor apropia de Hristos vor fi și mai fericiți, pentru că la sfârșitul veacurilor, El va veni întru deplina strălucire a Tatălui, și înconjurat nu numai de Moise și Ilie, ci și de nenumărata oștire a îngerilor, a arhanghelilor și a heruvimilor.
