Hrubele" care formează "orașul de sub oraș" - beciuri, după unii, tuneluri sau chiar rețele subterane, după alții, au adus în timp doar necazuri: prăbușiri de străzi și construcții. Cu toate acestea, autoritățile vor să exploateze potențialul turistic și să le restaureze.
O singură rețea de mari galerii, fosta cârciumă boemă "La Lilieci", de pe Domnească 66, din Galați a fost exploatată pentru agrement, fiind apoi distrusă de un bloc, rămas neterminat.
Și pe strada Cuza 43, fostul han al Mariei Obrenovici, de sub care, mi-a relatat o fostă locatară, porneau spre Primărie două galerii care se întâlneau sub han, a dispărut pentru a face loc unui bloculeț, scrie viata-libera.ro.
Probabil refăcute, galeriile „La Lilieci” nu aveau particularitățile zecilor de tronsoane pe care le-am putut vizita, de-a lungul anilor.
Mai peste tot cărămida este identică, trandafirie (istoricul Paul Păltănea credea că e de la Livorno, adusă ca lest de corăbii italiene), așezată cu latura îngustă, pe lung, fără mortar, cu același sistem savant de ventilație, pe lateral, melcat, mai larg spre bază, încă funcțional în multe părți.
Stăpânii unor proprietăți, tot mai mici odată cu instalarea comunismului, le-au fragmentat subteran prin zidire. Multe sunt trecute pe planurile regretatei ing. Margareta Bălan, singurul expert și verificator din Galați atestat guvernamental pentru terenuri de fundație, care a reușit să reconstituie pe plan și trasee mai lungi. Martorii vorbesc despre galerii care vin dinspre Brateș spre Parcul Eminescu, dinspre Piața Centrală spre Brăilei și de acolo spre Port. Unele, suprapuse, chiar săli ca o stație de metrou, din care pleacă ramificații, relata Margareta Bălan, care le vedea exploatabile turistic.
Toate la fel: doi metri înălțime și doi lățime, aceeași dispunere și dimensiune a cărămizilor, ceea ce presupune un sistem… sau o modă.
Ing. Margareta Bălan spunea că cea mai adâncă galerie o descoperise în zona Sinagogii, la 10 metri adâncime, iar cele mai lungi se aflau lângă Mănăstirea Metoc și pe strada Brăilei, colț cu Sf. Spiridon. O incintă circulară, ca o joncțiune de trasee de metrou, cu diametrul de 20 de metri, se afla pe strada Morilor.
"Ne-am adresat Primăriei, informând despre importanța cercetării arheologice a unor asemenea construcții subterane și, odată descoperite, cu posibilitatea amenajării și valorificării istorice și turistice ulterioare a acestora, pentru atragerea turiștilor și, implicit, a fondurilor din turism la bugetul local", spune consilierul Marius Mitrof, de la Direcția pentru Cultură a județului, care a avut șansa să se consulte și cu ing. Bălan. Consilierul pregătește, de trei ani, chiar editarea unei lucrări pe această temă.
"Din 2012, programul de cercetare și valorificare a hrubelor a fost constant prins în propunerile de dezvoltare culturală făcute de Direcție către Primărie, care este în așteptarea unei finanțări pentru proiect."
Direcția a discutat și cu proprietari de hrube, să nu le distrugă până vor găsi resurse de exploatare, dar alții le-au umplut! De altfel, după sistematizarea urbanistică începută în 1953, mii de „hrube” au fost umplute, ca să se ridice blocuri și complexe comerciale. Cele mai multe hrube și rețele subterane sunt în orașul istoric, spune Mitrof, care precizează că pe la 1880, când ploile abundente pe străzile nepavate și existența hrubelor au dus la prăbușirea unor clădiri și străzi, a existat o anchetă a Primăriei. Ar fi nevoie să fie studiate, datate și catalogate serios. Istoria lor rămâne deocamdată un mister.
Citește mai mult pe viata-libera.ro.
