Întâlnirea din Parcul Nicolae Iorga
Delia Vrînceanu: A 77‑a primăvară a lui Ion Cristoiu. Vom vorbi despre primăvara politică. Ne aflăm în parcul Nicolae Iorga. Ce vă leagă de acest parc de pe Calea Victoriei?
Ion Cristoiu: Îți fac o dezvăluire despre relația mea cu oamenii. Hašek are o poveste cu unul la cârciumă care lucra la vamă. Când intra câte un om în cârciumă, se uita la el și spunea: „Ăstuia i‑aș da voie să treacă la vamă, ăstuia nu.” Așa și eu: când trec pe lângă oameni, îi văd. Ăsta e tefelist, nu trebuie să‑i prind privirea, și în consecință trebuie să trec repede pe lângă el. Așa și aici. Dacă vedeți că mă încrunt, înseamnă că trece un tefelist sau un userist și, în consecință, trebuie să‑i ocolesc privirea.
Delia Vrînceanu: Noi, după ce terminăm emisiunea de miercuri, mergem pe Calea Victoriei să povestim ce pregătim pentru săptămâna viitoare. Și aproape de fiecare dată ne opresc oameni pe Calea Victoriei și vă felicită. S‑a întâmplat de cel puțin trei ori când mergeam eu cu dumneavoastră.
Ion Cristoiu: Ei, nu e chiar așa… exagerăm. Dar acum vă spun cum identific pe georgiști: mă întreabă: „Ce părere aveți despre ce se întâmplă acum?” sau „Ce părere aveți de bandiții ăștia?” Zic: gata, e georgist.
Despre condus, Paște și relația cu Biserica
Delia Vrînceanu: Conduceți dumneavoastră?
Ion Cristoiu: Da, eu conduc, spre stupoarea unora. De‑aia am zis că nu mă mai duc atât de des, dar acum mă voi duce să iau cărțile.
Delia Vrînceanu: Ce vă place la primăvară? Ce flori vă plac? Cum așteptați Paștele?
Ion Cristoiu: Nu sărbătoresc neapărat. Nici Ziua Națională. De ce trebuie să fii bucuros când vin sărbătorile? Eu nu mă duc în vizită, să strâng familia. Voi munci, la birou va fi deschis după‑amiaza. Nu mă duc la biserică. Sunt creștin practicant, dar, ca tot românul, frecventez biserica numai la evenimentele mari.
Când eram redactor‑șef la Viața studențească, m‑am căsătorit. Părinții mei au zis că nu se poate fără cununie religioasă. M‑am cununat la Găgești, în tindă. La țară se considera că e păcat dacă nu te cununi religios. Altă imagine de biserică e când plec de la Găgești duminica dimineața, unde văd bătrânele… e o tradiție: cu cât te apropii de moarte, cu atât te duci mai des la biserică. Și le văd cum se îmbracă cu cele mai frumoase haine, iar la ieșire se opresc și discută predica. E foarte importantă predica. Am făcut un interviu cu un preot care a scris predici. Aia e cea mai mare resursă electorală. Cuvântarea preotului are multe elemente concrete. Nu sunt tefeliste, ca să fac o comparație care o să supere… Așa a fost cu revoluția din Iran: a început în bazar, unde se vindeau casete cu Khomeini. Deci e foarte important ce se spune la mănăstiri, la biserici, că acolo e rețeaua.
Primăvara politică după Cernobîl și scenariile de după Paște
Delia Vrînceanu: Să discutăm puțin de politică. Cum arată primăvara aceasta? Ce se va întâmpla după Paște?
Ion Cristoiu: E o primăvară tulbure. Politic, îmi amintește de primăvara când a avut loc accidentul de la Cernobîl. Urmare a știrilor despre radiații, eu percepeam o atmosferă tulbure. E neliniștită, tulbure. Este clar că PSD obține răsturnarea lui Bolojan. Nu‑mi dau seama care e planul lui Bolojan. S‑ar putea să încerce să obțină un capital de imagine uriaș înainte de plecare. Așa a fost guvernarea Năstase, 2000–2004: a reușit să guverneze în minoritate.
Niciodată nu au putut vota partidele opoziției de atunci răsturnarea puterii. Trebuie să înțeleagă: un guvern minoritar nu e obligatoriu să cadă. PSD ar trebui să se unească cu AUR pentru a răsturna. Așa a fost și în vremea lui Năstase: PRM nu se putea uni cu Băsescu.
Cred că asta e una dintre variante. Poate fi și un calcul pe termen lung: să treacă chiar ei în opoziție, să rămână PSD la guvernare și să se mai ridice până la alegerile următoare.
Urmăriți interviul integral.
