Metrorex, între „găuri negre” bugetare și atribuiri directe pe bandă rulantă
Un raport recent al Corpului de Control al Ministerului Transporturilor scoate la suprafață o stare de asediu financiar și administrativ la vârful Metrorex. Documentul oficial, care a primit undă verde de la nivel ministerial, nu se limitează la a constata cifre, ci avertizează asupra unor „incertitudini semnificative” care pun sub semnul întrebării însăși capacitatea companiei de a asigura continuitatea transportului subteran în București. Această situație critică înscrie Metrorex pe o listă neagră a celor 22 de „societăți-problemă” identificate de Guvern drept veritabile puncte de scurgere a banului public.
Oana Gheorghiu și planul de disciplină pentru companiile „pilot”
Anunțul vicepremierului Oana Gheorghiu vine ca un semnal de alarmă pentru întreg sectorul de stat, unde 1.500 de entități au acumulat pierderi istorice amețitoare, de aproximativ 14 miliarde de lei. În cadrul acestui portofoliu pilot, Metrorex se remarcă alături de alte 21 de companii care, împreună, au generat datorii bugetare de 4,2 miliarde de lei și pierderi nete de peste un miliard de lei doar în ultimul an raportat.
Mesajul Executivului este unul tranșant: perioada risipei trebuie să înceteze. Pentru Metrorex, strategia nu vizează închiderea — așa cum este cazul propus pentru CFR Marfă — ci o redresare operațională severă, implementată cu ajutorul unor specialiști cu experiență internațională. Totuși, documentul sugerează că, fără o notificare la Comisia Europeană pentru un eventual ajutor de stat, salvarea companiei rămâne o misiune incertă.
Managementul reacțiilor întârziate și contractele de pază supradimensionate
Raportul indică faptul că prăbușirea financiară a Metrorex nu este doar un efect colateral al economiei, ci rezultatul unor decizii manageriale luate fie prea târziu, fie fără un fundament real. Pierderile din exploatare au erodat activele companiei într-un ritm accelerat, în timp ce conducerea a aplicat măsuri corective abia după ce dezastrul devenise vizibil.
Un caz școală citat de inspectori este contractul de pază, semnat inițial pentru o sumă record de peste 1,8 milioane de lei pe lună. Doar după ce presiunea financiară a devenit insuportabilă, managementul a încercat să reducă „în grabă” numărul de posturi și serviciile contractate. Această succesiune de decizii ridică suspiciuni serioase cu privire la modul în care au fost evaluate costurile inițiale și dacă s-a urmărit vreodată o optimizare reală a cheltuielilor.
Terenuri folosite ilegal și prejudicii din chirii neîncasate
Dincolo de managementul curent, raportul dezvăluie o utilizare abuzivă a patrimoniului statului. Controlul a identificat terenuri și baze sportive din incinta depourilor Metrorex folosite fără niciun drept legal, ceea ce a generat prejudicii directe. Doar din neîncasarea chiriilor pentru aceste spații ocupate fără documente, inspectorii estimează o pierdere de aproximativ 815.000 de lei. Această „utilizare fără drept” a proprietății publice reprezintă, conform documentului, o încălcare flagrantă a regimului juridic al bunurilor statului.
Sistemul paralel: 1.200 de contracte publicitare fără licitație
Cea mai gravă acuzație de netransparență vizează gestionarea spațiilor publicitare din rețeaua de metrou. Între 2021 și 2025, Metrorex a operat într-un regim de „sistem paralel”, încheind peste 1.200 de contracte de închiriere prin atribuire directă. Prin evitarea procedurilor competitive, compania a eliminat concurența și transparența, pierzând astfel șansa de a obține venituri mult mai mari. Inspectorii au observat o practică recurentă: fragmentarea contractelor pe perioade scurte pentru a ocoli regulile stricte ale licitațiilor publice, o metodă care a permis menținerea controlului asupra spațiilor în afara rigurozității legale.
Siguranța muncii și incoerența tarifară
Neregulile au pătruns inclusiv în zone sensibile precum sănătatea și securitatea în muncă. Raportul menționează că anumite activități s-au desfășurat o perioadă lungă fără autorizație sanitară de funcționare, nicio acțiune nefiind întreprinsă de management până la intervenția forțată a autorităților.
Această nepăsare administrativă este dublată de o incoerență totală în stabilirea tarifelor de închiriere. Fără o metodologie clară sau justificări solide în documentele interne, prețurile au fost stabilite arbitrar, existând adesea interpretări juridice contradictorii între departamentele companiei. În final, raportul conturează imaginea unei instituții paralizate de birocrație ineficientă și decizii care au servit mai degrabă interese punctuale decât stabilitatea bugetară a metroului bucureștean.
