Stelian Tănase: București de te tâmpești

Odată Bucureștiul era cel mai fălos oraș românesc. A apărut în condiții vitrege, într-o mlaștină, dintr-un codru, Vlăsia, un loc de pasaj umil între Târgoviște și Giurgiu, pe drumul spre Istanbul. Nu a avut sorți prea mari de reușită. Drum bătut de hoți, cu „aer prost”, cu nimic pentru a desfăta, cum zicea un călător străin. O vreme se părea că soarta potrivnică a fost învinsă și orașul a găsit, în timp, un șarm indescriptibil. Așa era la vremea când Paul Morand își scria cartea despre „Bucarest ”. Sigur, nu plăcea tuturor.

Lev Troțki și John Reed, oaspeți în al doilea deceniu al secolului trecut, au lăsat pagini nu prea amabile. Amândoi, radicali de stânga, viitori bolșevici, au fost prost impresionați de elita bucureșteană, prea elegantă și civilizată. Se așteptau să găsească aici un sat prăpădit și sărac și au dat de cel mai mare oraș din sud-estul Europei.

Citește mai mult în Adevărul