Cu tribul, la europarlamentare

În fond, Urschi ne restituia niste bancuri ori situatii saline, dar cu o patina de jeg în plus. Majoritatea erau de un prost gust grotesc, jenant adesea, desi, repet, adunau gura-casca, voga acestui cabotin straniu (a debutat, pe cât îmi amintesc, cu un volumas de nuvele si povestiri) atingând într-o vreme cote neverosimile. E simptomatic ca n-a fost gustat în partea asta de Prut, ca si atâtia altii, de altfel: ce parea aici genial, plin de spir (...) Citește mai departe...