Dacă am ieşit în stradă în decembrie 1989, eu, unul, am făcut-o nu numai din pricina umilinţei de a nu avea substanţe comestibile de pus pe masă puţinilor prieteni care-mi călcau pragul ori a furiei de a rămâne cu săpunul sau cu bezna pe ochi când se opreau apa sau lumina. Am făcut-o şi pentru că îl auzeam şi în somn pe Ceauşescu schingiuind limba română.
Vineri după-amiază am stat cam patru ceasuri cu ochii pe televizor, urmărind diverse persoane publice, politicieni şi gazetari. Mulţi dintre ei par a se fi hrănit cu bucăţi din hoitul lui Ceauşescu. Altfel nu se explică entuziasmul cu care limba domniilor lor violează româna cam o dată la 15 secunde. Ceea ce transcriu mai jos sunt doar plugurile băgate în asfalt, molozul l-am lăsat deoparte.
D. Bogdan Olteanu. Povestind, în stilul vioi şi jucăuş care-i e propriu, cum s-a frământat bugetul în colectiv zilele astea, aşa de tânărul şi deja fost preşedinte al Camerei zice: „Am stat şi până la doişpe noaptea”. La scurt timp, e susţinut de un alt tânăr, jurnalist-şef, care, în numele a numeroşi colegi de breaslă, pomeneşte de „doişpe milioane de euro” (a zis totuşi euro şi nu ieuro, ca d. Băsescu şi mulţi dintre admiratorii lui). Lăsând la o parte forma prescurtată „populară” doişpe, stimaţi politicieni şi stimaţi colegi jurnalişti, forma corectă este douăsprezece noaptea (sau măcar douăşpe) şi douăsprezece milioane. Când vă mai vine să spuneţi ora doişpe, gândiţi-vă, aţi spune ora doi în loc de ora două?
