Atunci când iarna îşi face bagajul, problema rămâne. Dintr-un motiv simplu, pe care autorităţile par că l-au uitat: oamenii continuă să-şi încălzească mâncarea şi apa pentru spălat, tot la aragaz.
Locuitorii îşi amintesc de fiecare din promisiunile făcute o dată la patru ani, pentru ca ei să poată avea gaz metan, pe ţeavă.
Şi cum la omul sărac trag parcă mai abitir neserioşii, primăria Corabia s-a mai şi judecat cu firma care a câştigat licitaţia pentru aducţiunile de gaz din interiorul localităţii. Societatea nu mişcase un pai după licitaţie. După un an de proces cu firma intrată acum în dizolvare, totul a fost luat de la zero.
Un alt studiu de fezabilitate, alte aprobări, altă licitaţie. Investiţia cu aromă de vis frumos pentru aducerea conductei aflată la 30 de kilometri de Corabia ar trebui recuperată în timp. Pentru reactualizarea studiului de fezabilitate, primăria a băgat mâna în buzunarul contribuabilului după alţi 20.000 de lei.
Însă, ce mai contează 200 de milioane de lei vechi pe lângă datoriile pe care le are primăria. Scaunul de primar a fost preluat împreună cu un credit de 75 de miliarde de lei vechi acordat de o bancă comercială.
Actualul primar susţine că banii au fost prost folosiţi şi că dacă era primar la acea vreme, nu ar fi investit în drumuri ci în gaz. În replică, fostul primar susţine că nu avea cum să lase Corabia cu aceleaşi drumuri pline de gropi încă patru ani.
Banii pentru drumuri şi canalizări ar fi putut fi luaţi şi din fonduri europene, cu o investiţie minimă şi nu cu împrumutul de aproape 2,5 milioane de euro.
Cu tot cu dobândă, rata anuală pe care oraşul trebuie să o plătească se ridică la 17 miliarde. Cele 75 de miliarde puteau acoperi o bună parte din costurile racordării la viitoarea conductă, sau puteau fi băgaţi în reabilitarea termică a locuinţelor.
Dacă înmulţim dobânda de 17 miliarde de lei cu 20 de ani, înseamnă un credit de peste 300 de miliarde de lei. "Bani aruncaţi pe apa sâmbetei", susţine primarul din Corabia.
Pe factura totală pentru aducerea de peste râul Olt a gazului până în casele fiecărui localnic scrie suma de 10 milioane de euro, apropiată de cea care trebuie achitată, într-un final, băncii.
Poate, în viitorul acela îndepărtat, Corabia nu va mai semăna cu o epavă ce fumegă prin mii de hornuri.