Sunt acestea rezultatele minţii haotice dinaintea morţii? Mecanisme psihologice de apărare? Halucinaţii? Fenomenele acestea au fost amplu dezbătute în media şi au generat numeroase crezuri şi teorii de toate felurile de zeci de ani.
Dintr-un punct de vedere ştiinţific, aceste experienţe sunt toate mult mai dificil de înţeles, cu atât mai mult cu cât ele apar în condiţii haotice de timp şi spaţiu şi nu pot fi studiate în timp real pe muribunzi.
Cu toate acestea, cercetătorii Universităţii din Liege, împreună cu alţi specialişti, au reuşit o abordare diferită, că să afle dacă aceste experienţe sunt reale sau sunt rodul unei imaginaţii de creier uman dat peste cap că funcţionare.
Ei au privit la aceste amintiri din experienţele din preajma morţii cu ipoteza că, dacă aceste amintiri ar fi doar produsul imaginaţiei oamenilor, atunci caracteristicile lor (emoţionale, senzoriale, de detalii) ar fi mai apropiate de cele ale unor poveşti imaginate (nu sunt reproduse cu detalii multe, durează mai puţin în timp, nu pot fi descrise senzaţii, simţuri sau emoţii foarte clar, etc)
Citeşte continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.
