Imaginile surprinse în Atacama par desprinse dintr-o misiune spațială, arată ndtv.com. Solul prăfos, nuanțele roșiatice, lipsa vegetației și relieful accidentat amintesc puternic de descrierile făcute de NASA suprafeței marțiene – o lume rece, aridă, cu o atmosferă subțire și condiții extreme. Tocmai aceste asemănări au transformat deșertul chilian într-un laborator natural pentru studiul vieții în condiții-limită.
De ce Atacama este considerat cel mai arid loc de pe planetă
Deșertul se întinde pe o suprafață de aproximativ 4.800 de kilometri pătrați și este aproape complet lipsit de surse de apă. Poziționarea sa geografică joacă un rol crucial: lanțurile muntoase din jur blochează masele de aer umed atât dinspre Oceanul Pacific, cât și din interiorul continentului sud-american.
Consecințele sunt dramatice. Există zone din Atacama unde nu s-a înregistrat nicio ploaie timp de peste 400 de ani, între secolele XVI și XX. Chiar și în cele mai „favorabile” regiuni, cantitatea anuală de precipitații este aproape neglijabilă, ajungând la doar câteva fracțiuni de milimetru.
Această uscăciune extremă a transformat deșertul într-un punct-cheie pentru cercetările NASA. Oamenii de știință au analizat solul din Atacama pentru a determina cât de puțină apă este necesară pentru apariția și menținerea vieții. Un raport publicat în 2022 subliniază că solurile din zonele centrale ale deșertului sunt printre cele mai sterile de pe Pământ și cele mai asemănătoare cu cele marțiene.
Un deșert aproape lipsit de viață
În interiorul Atacamei, vegetația este aproape inexistentă. Spre deosebire de alte deșerturi, unde pot fi găsite bacterii sau alge microscopice ascunse în crăpăturile rocilor, în multe regiuni ale acestui deșert nici măcar microorganismele nu reușesc să supraviețuiască. Doar în zonele de coastă mai pot fi întâlnite plante suculente extrem de rezistente, precum anumite specii de cactuși.
Cu toate acestea, Atacama nu este complet lipsit de viață. Cercetări recente au arătat că, în anumite condiții, solul ascunde comunități microscopice adaptate extremelor. În 2018, o echipă de cercetători americani a identificat bacterii capabile să intre într-o stare de „hibernare” timp de decenii, reactivându-se doar atunci când apare umezeala, în urma unor ploi rare sau a influențelor musonice.
Descoperirea a întărit ideea că, dacă viața poate exista în asemenea condiții pe Pământ, atunci șansele ca forme simple de viață să fi existat sau să existe pe Marte nu pot fi excluse.
Un peisaj extrem, devenit atracție turistică
Dincolo de importanța științifică, Deșertul Atacama a devenit o destinație spectaculoasă pentru turiștii în căutare de experiențe neobișnuite. Parcuri naționale, vulcani activi, lagune colorate și câmpuri nesfârșite de sare transformă regiunea într-un decor unic.
Printre punctele de atracție se numără Parcul Național Nevado Tres Cruces, lagunele Santa Rosa și Negro Francisco, dar și vulcanul Ojos del Salado, cel mai înalt vulcan activ din lume. San Pedro de Atacama, un mic oraș-oază, oferă un contrast surprinzător cu ariditatea din jur, iar gheizerele El Tatio și Salar de Atacama completează lista locurilor impresionante.
Astfel, deșertul unde ploaia a lipsit secole întregi continuă să fascineze nu doar cercetătorii, ci și vizitatorii care vor să vadă cu ochii lor cel mai apropiat „colț de Marte” de pe Pământ.
