Sfârșitul verii nu înseamnă automat și sfârșitul sezonului pentru roșiile din grădină. Specialiștii spun că o plantă sănătoasă poate continua să producă în septembrie și chiar mai târziu, dacă vremea rămâne favorabilă. Iată cele cinci semne care te ajută să îți dai seama dacă merită să mai păstrezi planta sau dacă sezonul ei s-a încheiat.
Cât timp poate produce o plantă de roșii în grădină?
În grădină, durata sezonului de roșii este influențată în primul rând de temperatură. O plantă poate continua să producă și să coacă fructe atât timp cât beneficiază de condiții favorabile. Pe măsură ce temperaturile scad și se apropie primele înghețuri, însă, creșterea și maturarea fructelor încetinesc.
Temperatura are un rol important chiar înainte ca roșiile să se formeze. Potrivit Penn State Extension, florile pot cădea atunci când nopțile sunt prea reci, sub aproximativ 13°C, dar și atunci când temperaturile nocturne sunt excesiv de ridicate. Temperaturile extreme pot afecta creșterea, polenizarea și coacerea fructelor.
La sfârșitul lunii august și începutul lui septembrie, zilele mai scurte și nopțile mai reci pot încetini treptat maturarea. Acest lucru nu înseamnă însă că plantele trebuie îndepărtate imediat. Dacă încă au frunze sănătoase și fructe în dezvoltare, ele pot continua să ofere recoltă.
Există însă câteva semne care arată că o plantă se apropie de sfârșitul perioadei productive.
1. Nu mai apar flori sau fructe noi
Unul dintre primele semne este reducerea activității productive. Dacă planta nu mai formează flori, majoritatea fructelor existente sunt aproape coapte și nu mai apar roșii noi, sezonul ei poate fi aproape de final.
Totuși, trebuie luate în calcul și condițiile meteorologice. Temperaturile foarte ridicate pot determina temporar căderea florilor și reducerea formării fructelor. University of Minnesota Extension arată că stresul termic poate încetini creșterea și producția.
Prin urmare, câteva zile fără flori noi nu sunt suficiente pentru a scoate planta. Dacă temperaturile scad și planta își revine, aceasta poate începe din nou să formeze flori și fructe.
2. Frunzișul este în mare parte uscat sau bolnav
Câteva frunze îngălbenite în partea inferioară a plantei sunt normale spre sfârșitul sezonului și nu reprezintă, în sine, un motiv pentru îndepărtarea tomatelor.
Problema apare atunci când cea mai mare parte a frunzișului devine brună, uscată, pătată sau este afectată de boli, iar planta nu mai reușește să producă suficient țesut verde sănătos.
Bolile foliare pot face ca frunzele să dispară treptat, începând de la baza plantei. Odată cu pierderea frunzișului, capacitatea plantei de a susține producția scade, iar fructele rămase sunt mai expuse razelor directe ale soarelui și riscului de arsuri solare.
Dacă planta este grav afectată și nu mai dispune de suficient frunziș sănătos pentru a susține fructele, păstrarea ei în grădină poate să nu mai fie justificată.
3. Fructele noi rămân mici și nu mai cresc
Un alt semn că planta își pierde productivitatea este stagnarea fructelor. Dacă roșiile foarte mici rămân aproape la aceeași dimensiune timp de săptămâni, iar planta nu mai prezintă o creștere viguroasă, scad șansele ca acestea să ajungă la maturitate înainte de venirea frigului.
Spre sfârșitul sezonului, temperaturile mai scăzute și reducerea numărului de ore de lumină încetinesc dezvoltarea. University of Minnesota Extension explică faptul că, pe măsură ce zilele se scurtează și nopțile devin mai reci, maturarea culturilor iubitoare de căldură încetinește.
Înainte de a renunța la plantă, verifică însă fructele mai mari. Roșiile care au ajuns la maturitate fiziologică pot continua să se coacă și după ce sunt culese.
4. Bolile afectează și tulpinile sau fructele
Situația devine mai gravă atunci când boala nu mai este limitată la câteva frunze. Ofilirea accentuată, tulpinile afectate, putrezirea sau apariția unor leziuni pe fructe pot indica probleme serioase, iar menținerea plantei poate să nu mai fie justificată.
Unele boli ale tomatelor se pot răspândi rapid, mai ales în perioadele umede. Resturile vegetale bolnave lăsate în grădină pot deveni, de asemenea, o sursă de infecție pentru culturile următoare.
La finalul sezonului, plantele și resturile vegetale puternic afectate de boli trebuie îndepărtate cu grijă. Totuși, nu orice frunză răsucită indică o boală. În condiții de căldură, frunzele se pot răsuci și ca reacție fiziologică, fără ca acest lucru să însemne automat că planta nu mai poate produce.
5. Se apropie frigul, iar fructele rămase nu mai au timp să se coacă
Temperatura poate încheia sezonul chiar și în cazul unei plante sănătoase. Roșiile sunt sensibile la frig, iar înghețul le poate distruge.
Dacă prognoza anunță temperaturi de îngheț, este recomandat să culegi fructele suficient de dezvoltate înainte de apariția acestuia. University of Illinois Extension recomandă recoltarea roșiilor verzi mature înaintea unui îngheț puternic. Acestea pot continua să se coacă după ce sunt aduse în interior.
În schimb, fructele foarte mici, formate târziu în sezon, au șanse reduse să ajungă la maturitate dacă temperaturile scad brusc.
Nu scoate roșiile doar pentru că a venit septembrie
Calendarul nu este cel mai bun criteriu pentru a decide când se încheie sezonul tomatelor. O plantă care este încă verde, sănătoasă și are fructe în dezvoltare nu trebuie eliminată doar pentru că vara calendaristică se apropie de sfârșit.
În condiții favorabile, roșiile pot continua să producă și după începutul toamnei. În spațiile protejate, unde plantele sunt ferite de temperaturile scăzute, sezonul poate fi prelungit considerabil.
În grădină, cel mai bine este să urmărești starea plantei și evoluția vremii. Dacă are în continuare frunziș sănătos, fructe care cresc și beneficiază de temperaturi favorabile, merită lăsată să producă.
Pe de altă parte, dacă nu mai formează fructe noi, este grav afectată de boli, cea mai mare parte a frunzișului a murit, fructele au stagnat, iar temperaturile scăzute se apropie, acestea sunt semne că sezonul plantei se apropie de final.
Înainte de a o îndepărta, recoltează roșiile coapte și pe cele verzi mature, suficient de dezvoltate pentru a continua procesul de coacere în interior, potrivit sursei.
