Ortodoxe
Sfânta şi Marea Marţi (Denie)
Sf. Sfinţit Mc. Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului
Greco-catolice
Sf. ep. m. Simeon, rudenia Domnului
Romano-catolice
Sf. Zita, fc.
Denia din Sfânta şi Marea Marţi face pomenirea Pildei celor zece fecioare, spusă de Mântuitorul Hristos (Matei, 25; 1-13).
Pilda celor zece fecioare este un îndemn la priveghere, la trezvie, care este o vedere duhovnicească a lucrurilor dincolo de ceea ce se vede şi înţelegere a sensurilor ultime ale existenţei.
Cinci dintre cele zece fecioare, care au venit în întâmpinarea lui Hristos, au avut doar candelă fără ulei, iar celelalte cinci au avut candelă cu ulei. Primele sunt cele ce aveau credinţă, dar fără fapte bune, celelalte cinci aveau atât credinţă, cât şi fapte bune. Căci candela semnifică fecioria, iar untdelemnul este milostenia.
Aceste două categorii de fecioare, unele cu candelă fără ulei şi celelalte cu candelă şi ulei, reprezintă două atitudini religioase. Candela cu ulei înseamnă evlavia însoţită de milostenie. Candela fără ulei este evlavia fără milostenie, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur şi Sinaxarului din Triod.
Biserica îndeamnă prin aceasta rânduială la milostenie în chipul dragostei faţă de Dumnezeu şi de aproape, care împlineşte nevoinţele ascetice. Prin parabola acestei zile se arată că nevoinţele, postul şi metaniile fără întoarcerea cu dragoste către aproapele nostru nu sunt mântuitoare.
* Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, pomenit în calendarul creştin ortodox la 27 aprilie, a fost fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului şi Dreptului Iosif, şi al Mariei.
Sfântul Simeon a fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinţii Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov în anul 62.
Moartea Sfântului Apostol Iacov a fost urmată, în anul 70, de căderea Ierusalimului, cucerit de armatele romane.
Templul din Ierusalim a ars atunci până la temelie după cuvântul Mântuitorului Hristos: "Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească" (Matei 24, 2).
Sfântul Simeon a suferit moarte martirică, în timpul domniei împăratului Traian (98-117), la vârsta de peste o sută de ani, pentru două motive: întâi, fiindcă era de neam împărătesc, din casa regelui David, iar al doilea pentru că era creştin. Căci în timpul ocupaţiei romane nu se dorea nici dăinuirea seminţiei lui David, nici a celor care credeau în Hristos.
