Dulceața de fructe de pădure poate fi preparată ușor acasă, iar unul dintre principalele avantaje este controlul asupra ingredientelor folosite. În funcție de preferințe, cantitatea de zahăr poate fi ajustată, iar aroma fructelor poate fi păstrată mai bine printr-o preparare atentă, la foc potrivit.
Murele, zmeura și afinele sunt bogate în antocianine, vitamina C, vitamina K și polifenoli, compuși cu proprietăți antioxidante. Prepararea la foc mic poate contribui la păstrarea unei părți dintre aceste substanțe, în timp ce dulceața făcută în casă nu necesită adăugarea de aditivi, scrie Click!.
Un alt avantaj este posibilitatea de a adapta rețeta. Fructele de pădure au dulceață naturală, astfel că poate fi folosit mai puțin zahăr, în funcție de gust și de necesitățile alimentare.
Ingrediente pentru patru borcane
Pentru o porție de dulceață de fructe de pădure sunt necesare:
1 kilogram de fructe de pădure, la alegere;
1 kilogram de zahăr;
2 plicuri de zahăr vanilat;
1 lingură de zeamă de lămâie.
Semințele de mici dimensiuni din mure și zmeură pot contribui, de asemenea, la aportul de fibre din alimentație.
Cum se prepară dulceața de fructe de pădure
Mai întâi, fructele se aleg, se spală și se lasă la scurs într-o strecurătoare. Ulterior, se pun într-un castron mare și se presară cu zahăr.
Fructele se lasă la macerat aproximativ patru ore sau, pentru un rezultat mai bun, peste noapte.
După macerare, fructele se transferă într-un vas și se adaugă zahărul vanilat. Compoziția se pune la fiert, la foc potrivit, timp de aproximativ 30 de minute.
Se adaugă apoi zeama de lămâie și se continuă fierberea până când dulceața capătă consistența dorită.
Pentru a verifica dacă este suficient de bine legată, se poate face testul picăturii: se pune o picătură de dulceață pe o farfurie rece. Dacă aceasta își păstrează forma și nu se întinde rapid, dulceața este gata.
După ce s-a legat, vasul se ia imediat de pe foc, iar dulceața se pune în borcane calde.
Preparată astfel, dulceața de fructe de pădure păstrează aroma intensă a fructelor și poate fi consumată la micul dejun, alături de pâine prăjită, clătite sau deserturi.
