Potrivit raportului „State of the Global Workplace 2026”, realizat de compania de consultanță Gallup, nivelul de stres la locul de muncă este influențat de factori precum cultura organizațională, echilibrul dintre viața profesională și cea personală, dar și de modul în care angajații percep munca. Studiul, care a analizat situația din 160 de țări, evidențiază o legătură directă între stres și gradul de implicare profesională.
Sudul Europei, în fruntea clasamentului stresului
Datele indică faptul că angajații din sudul Europei resimt cel mai puternic presiunea profesională, comparativ cu cei din alte regiuni ale continentului.
Pe primul loc se află Grecia, unde peste 60% dintre angajați spun că se confruntă cu un nivel ridicat de stres. Urmează Malta și Cipru, unde mai mult de jumătate dintre lucrători declară că sunt supuși unei presiuni constante.
Niveluri ridicate de stres sunt raportate și în Italia și Spania, unde ritmul de lucru intens, dificultățile economice și dezechilibrul dintre viața profesională și cea personală contribuie semnificativ la această situație.
Nordul Europei, exemplu de echilibru
La celălalt capăt al clasamentului, țările nordice continuă să fie considerate modele în ceea ce privește bunăstarea angajaților.
În Danemarca, doar un procent redus dintre angajați declară că resimt stres la locul de muncă, reflectând o cultură organizațională bazată pe încredere și echilibru. De asemenea, Polonia și Lituania se numără printre statele cu niveluri relativ scăzute de stres, evidențiind diferențe interesante în estul Europei.
Aceste contraste arată că nu doar nivelul economic este relevant, ci și modul în care societatea și companiile gestionează relația dintre muncă și viața personală.
Un paradox european: stres mai mic, dar implicare scăzută
Raportul subliniază și un fenomen aparent paradoxal: deși Europa are, în general, niveluri mai reduse de stres comparativ cu alte regiuni, înregistrează și cele mai scăzute rate de implicare profesională.
Țări precum Croația și Franța se află printre cele cu cele mai mici niveluri de implicare, sugerând o distanțare între angajați și mediul profesional. Tendința este vizibilă și în Elveția, Austria sau Germania, unde implicarea rămâne modestă.
În schimb, România și Albania se remarcă printr-un nivel mai ridicat de implicare, ceea ce indică o relație mai activă a angajaților cu locul de muncă.
„Quiet quitting” și efectele sale
Un fenomen tot mai prezent în Europa este „quiet quitting”, adică tendința angajaților de a se limita strict la responsabilitățile din fișa postului, fără implicare suplimentară.
Aproximativ 15% dintre angajați sunt considerați „activ neimplicați”, ceea ce înseamnă că își reduc intenționat contribuția profesională. Acest comportament poate afecta direct productivitatea, moralul echipelor și performanța generală a organizațiilor.
