În loc să ofere clarificări punctuale despre sursele de finanțare care au ridicat semne de întrebare autorităților, Nicușor Dan recurge la o rețetă politică deja consacrată: victimizarea și distragerea atenției prin atacarea adversarilor. Șeful statului respinge acuzațiile Autorității Electorale Permanente (AEP), catalogând plângerea penală drept o „știre veche”, însă evită să explice de ce, după trei cicluri electorale, mecanismul său de colectare a donațiilor online continuă să fie un magnet pentru sancțiuni și controale.
Atacul la Călin Georgescu, paravan pentru propria lipsă de transparență
Sub pretextul reformării instituțiilor, Nicușor Dan mută reflectorul de pe propriile vulnerabilități pe campania lui Călin Georgescu. Deși nu prezintă date concrete, președintele reclamă un dublu standard, acuzând AEP că „vânează virgule” în documentele sale în timp ce ignoră nereguli „vizibile de pe Lună” în cazul contracandidaților. Această retorică a „complicităților sudate” pare a fi mai degrabă o strategie de a decredibiliza orice formă de control, transformând orice verificare legitimă a banilor din campanie într-o „hărțuire” politică.
Un istoric al litigiilor folosit ca scut de imagine
Nicușor Dan invocă victoriile trecute în instanță împotriva ANI și ISC nu ca pe o dovadă a respectării legii, ci ca pe un argument pentru a bloca orice discuție despre averea politicienilor. Deși susține că depune un efort imens pentru „reforma instituțiilor”, președintele pare mai preocupat să delegitimeze instituțiile care îi cer socoteală, decât despre rigoarea fiscală a propriei campanii din 2025. Nici până acum nu a publicat o listă cu cei care au contribuit la sumele din campania electorală.
