Sărbătoarea zilei 4 iunie: Cine sunt sfinții pomeniți azi de creștinătate și care este istoria lor

Sfântul Ierarh Mitrofan, primul patriarh al Constantinopolului

Sfântul Mitrofan a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare, primul împărat creștin al Imperiului Roman. El provenea dintr-o familie de neam ales, fiind fiul lui Dometie, fratele împăratului Prov. Dometie a avut doi fii: Prov și Mitrofan.

Înțelegând deșertăciunea și falsitatea credinței păgâne, Mitrofan a îmbrățișat credința în Hristos și a primit Sfântul Botez. Stabilindu-se la Bizanț, a viețuit alături de episcopul Tit, un om sfânt și plin de harul lui Dumnezeu. Observând virtutea și viața curată a tânărului Mitrofan, episcopul l-a primit în rândul clerului.

După moartea episcopului Tit, scaunul episcopal a fost ocupat de Dometie, tatăl lui Mitrofan. La rândul său, după trecerea lui Dometie la Domnul, episcop a devenit fiul său Prov, care a păstorit Biserica timp de zece ani. După moartea acestuia, Mitrofan a fost ales episcop al Bizanțului.

Împăratul Constantin cel Mare l-a cunoscut pe Mitrofan și a fost impresionat atât de virtutea, înțelepciunea și sfințenia sa, cât și de poziția deosebită a orașului Bizanț. Așezat între Europa și Asia, într-un loc cu climă favorabilă și deschidere la mare, orașul l-a atras în mod deosebit. Astfel, Constantin a hotărât să ridice aici măreața cetate a Constantinopolului, care avea să devină noua capitală a imperiului, înlocuind vechea Romă.

La convocarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, Sfântul Mitrofan nu a putut participa din cauza vârstei înaintate și a stării precare de sănătate. În locul său, l-a trimis pe preotul Alexandru, un slujitor vrednic și respectat, pe care îl desemnase și succesor la scaunul episcopal.

După încheierea Sinodului, împăratul Constantin și Sfinții Părinți l-au vizitat pe Mitrofan. Atunci, sfântul a mărturisit că Dumnezeu îi descoperise că Alexandru și urmașul acestuia, Pavel, erau aleși și bineplăcuți Domnului pentru slujirea Bisericii.

La scurt timp după aceea, Sfântul Mitrofan a trecut la cele veșnice, fiind primit în împărăția lui Dumnezeu. Biserica îi face pomenirea cu evlavie, iar cinstitele sale moaște au fost păstrate multă vreme într-un locaș aflat în apropierea bisericii Sfântului Mare Mucenic Acachie.

Cuvioasa Sofia din Tracia

În aceeași zi este pomenită și Cuvioasa Sofia din Tracia, o femeie care a strălucit prin viața sa de rugăciune, milostenie și nevoință duhovnicească.

Sfânta Sofia s-a născut în Aenus, în regiunea Tracia, și a fost mama a șase copii. Deși era preocupată de responsabilitățile familiale și de grijile vieții de zi cu zi, ea a păzit cu credincioșie poruncile lui Dumnezeu și a dus o viață plină de virtuți.

După moartea copiilor săi, și-a îndreptat întreaga dragoste către cei aflați în suferință, devenind mamă pentru orfani și sprijin pentru văduve. Și-a vândut toate bunurile și a împărțit averea săracilor. A ales o viață de mare simplitate, hrănindu-se doar cu pâine și apă.

Psalmii regelui și prorocului David îi erau necontenit pe buze, iar lacrimile pocăinței îi însoțeau rugăciunea. Mai degrabă renunța la cele necesare pentru sine decât să lase un sărac să plece neajutat din casa ei.

Pentru smerenia și milostenia sa, Dumnezeu a binecuvântat-o cu un semn minunat. În casa sa se afla un vas cu vin destinat celor nevoiași. Deși oferea necontenit din el, vasul rămânea mereu plin. Însă, după ce a povestit altora despre această minune și a dat slavă lui Dumnezeu pentru ea, vinul s-a terminat. Considerând că aceasta s-a întâmplat din pricina propriei sale nevrednicii, Sofia s-a întristat și și-a înmulțit nevoințele ascetice, ajungând să-și pună în primejdie sănătatea.

Simțind că se apropie sfârșitul vieții sale pământești, a primit tunderea în monahism. După o viață închinată lui Dumnezeu și aproapelui, Cuvioasa Sofia a adormit întru Domnul la vârsta de 53 de ani.