Falimentul partidelor politice, sforile trase în culise. Cine vrea să aibă acces la puterea absolută -VIDEO

”Pentru că partidele nu se înțeleg între ele, singura soluție posibilă este un prim-ministru care să fie independent de partidele din Parlament, care să reușească prin discuții individuale cu fiecare dintre aceste partide să ducă România în direcția în care o doresc românii”, a declarat preșdintele Nicușor Dan, în ziua în care l-a desemnat pe Eugen Tomac premier.

Eugen Tomac anunță că Executivul său va controla toate deciziile și măsurile. Premierul desemnat susține că nu va exista vreo implicare politică în numirea miniștrilor, secretarilor de stat sau a prefecților, chiar dacă cere votul parlamentarilor.

”Îmi doresc să merg în Parlament cu un guvern de profesioniști, cu un guvern tehnic, nu unul politic. Un guvern tehnic se va baza pe specialiști, pe oameni care au o reputație bună din punct de vedere profesional, fără carnet de partid”, a spus premierul desemnat.

Falimentul partidelor politice este confirmat și de Dominic Fritz, după prima discuție cu premierul împins de Nicușor Dan. Liderul USR spune că următoarea nominalizare a președintelui va fi tot un premier tehnocrat, dacă guvernul Tomac nu va primi votul de încredere.

”Așa am înțeles că acesta este planul: dacă pică guvernul Tomac, atunci a doua propunere va fi tot un tehnocrat”, a afirmat liderul USR.

Potrivit unor surse, echipa guvernamentală va fi formată din mai mulți consilieri ai președintelui. Unele voci din spațiul public acuză că situația prin care trece țara acum amintește de perioada dictatorială a lui Carol al II-lea.

Pe 31 martie 1938, regele Carol al II-lea a desființat toate partidele și a pus capăt vieții politice democratice, instaurând un regim autoritar. Această decizie a fost un pas esențial în consolidarea dictaturii regale, prin care suveranul și-a asumat controlul absolut asupra statului.

România se confrunta în aceea perioadă cu o instabilitate politică accentuată, generată de fragmentarea partidelor și ascensiunea mișcărilor extremiste, cum ar fi Garda de Fier.

Totodată, la nivel internațional, Europa era marcată de regimuri autoritare, precum cel al lui Hittler în Germania sau Mussolini în Italia.

Decizia de a dizolva partidele politice a fost motivată atât de dorința de a elimina opoziția, cât și de necesitatea de a pune capăt haosului politic.

Prin desființarea partidelor, Carol al II-lea a instituit Consiliul de Coroană ca organ consultativ suprem, alcătuit din „consilieri regali” desemnați de el, care aveau rang de miniștri de stat.

Evenimentele din 31 martie 1938 au fost intens mediatizate în presa controlată de stat, care le-a prezentat ca fiind un pas necesar pentru stabilitatea țării.

Ziare precum „Universul” și „Timpul” au relatat pe larg deciziile regelui și au susținut regimul său. În schimb, publicațiile independente au fost cenzurate sau chiar interzise.