"Suferintele au trecut, acum totul e ca viitorul sa asigure pentru tara ceva bun. Restul nu mai are importanta. Fata de sacrificiile pe care le-au facut eroii, niste bieti ani de puscarie conteaza mai putin", spunea Corneliu Coposu.
Pe 20 mai 1914 se năştea la Bobota, în judeţul Sălaj, Corneliu Coposu, fiul protopopului greco-catolic Valentin şi al Aureliei Coposu. După terminarea Facultăţii de ştiinţe juridice şi economice de la Universitatea din Cluj, a fost preşedintele organizaţiei locale a PNŢ.
Din 1937 până în 1947 a fost secretarul personal şi, mai apoi, secretar politic al lui Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ din acea perioadă. Cariera politică a lui Coposu este întreruptă brutal pe 14 iulie 1947, când este arestat împreună cu întreaga conducere a PNŢ.
Rămâne închis timp de nouă ani în arest preventiv, fără să fie judecat, până în 1956, când i se intentează proces de înaltă trădare şi este condamnat la muncă silnică pe viaţă. Este supus unui regim sever de izolare, la Râmnicu Sărat, până în 1962, când este trimis în domiciliu forţat în Bărăgan. În aprilie 1964 este eliberat din închisoare. După această perioadă a lucrat ca muncitor necalificat pe şantiere de construcţii, fiind permanent urmărit şi convocat de securitate.
După revoluţie, a reînfiinţat PNŢCD, pe 8 ianuarie 1990 şi l-a condus până la moartea sa, în 1995. În mai 1995 a fost numit Ofiţer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie acordată de Republica Franceză cetăţenilor străini.
Moartea sa, pe 11 noiembrie 1995, a generat un imens val de simpatie populară pentru forţele politice anticomuniste din România. Deşi nu a beneficiat de funeralii naţionale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniţi din întreaga ţară. Regele Mihai a transmis atunci mulţimii un mesaj.
Deşi au trecut aproape 19 ani de la dispariţia sa, Seniorul nu a fost uitat de cei apropiaţi. Cu ocazia centenarului său, Fundaţia Corneliu Coposu va organiza un concert la Filarmonica George Enescu, o lansare de carte, dar şi un turneu de bridge, joc de care Seniorul era pasionat.
